Celebrul tablou cu zebre care ne arată spatele. L-am găsit în trei versiuni pe net și am făcut-o și eu pe-a mea. Am adăugat fundal cu răsărit de soare și iarbă, celelalte nu au. Poza principală este cu zebrele mele, pânză 40/30, acrilic. Acestea sunt zebrele celorlalți.
Pe un suport, din orice, lipiți boabe de cafea. Ornați cu globuri mititele, puneți bradul într-un ghiveci, improvizați și un vârf și aveți un brad inedit, frumos mirositor. pozele nu imi apartin, au watermark
Sper ca postarea mea să ajute. Vă povestesc cum am descoperit eu metoda accidentului simulat, nouă pentru mine, veche pentru polițiști. Doi tineri care de vreo jumătate de oră tot traversează strada, pe trecerea de pietoni, pe un drum principal al unui oraș din Prahova, rută ocolitoare pentru cei care vor să ajungă la munte,... Continue Reading →
Trăim decembrie pandemic și ne trezim dimineața nu ca să ne uităm pe fereastră, ci să scoatem din cutii podobele refolosibile de Crăciun. Nu sunt oameni afară, doar dușmani, toți bănuitori. Nici oameni de zăpadă, măcar, cine să-i facă, micuții sunt la școala online. Ne descurcăm cu jumătăți de globuri, brazi dezmembrați, decorațiuni pictate sau... Continue Reading →
Azi va prezint brazii lucrați manual de un câmpinean. Ei sunt de vânzare, mai multe detalii găsiți pe această pagină de Facebook. https://www.facebook.com/mihai.grigore.50364 Conțin globuri, nuci, ornamente, fructe uscate, conuri. Prețurile sunt în jur de 100 de lei.
S-a născut într-un pod, a avut 4 frați de culori diferite, ea a ieșit negru cu maro, alb și galben, dintr-o mamă portocalie. Era cea mai urățică, nu o voia nimeni, am luat-o noi. Numele ei este Ninja, deoarece sare, se joacă, țopăie, ca un mic luptător. În cinci luni s-a făcut o pisică frumoasă,... Continue Reading →
Din lemn, sfoară, nasturi, tablă, șuruburi, conuri de brad. Ai nevoie de fierăstrău, pistol de lipit, cuțit, foarfecă. Modelele sunt copiate de pe internet.
gutuie japoneza
Un frigider cu miros urât este suficient pentru a-ți pierde pofta de mâncare. Ți s-a întâmplat și ție? Dacă da, atunci trebuie să știi că mirosul nespecific înseamnă bacterii vii care se înmulțesc în frigiderul tău. Și că nu e întodeauna vorba despre alimente stricate, ci despre sistemul de funcționare. Undeva, ceva s-a împotmolit și s-a... Continue Reading →
Tot mă chinui să încap în el. Îmi întind muşchii voinţei, îmi sfidez împotrivirea oaselor şi-mi ignor durerea din articulaţii. Cândva sper că voi reuşi să-ţi împlinesc aşteptările. Aşa-mi construiesc zi de zi rostul, încercând să nu te dezamăgesc, închinându-mă cercului şi cerându-i iertare cercului când mi se pare că i-am strâmbat conturul cu o gimnastică... Continue Reading →
Ne suntem unii, altora, doar niște instrumente. Ne servim de ceilalți atât cât avem chef, atât cât avem nevoie, ne interesează, ne incită, ne folosește, ne convine, ne place și ne satisface. Ne sorbim ca din lingură, ne tăiem în cuțite sau ne-apucăm și ne-alegem unii pe alții cu furculița. Apoi, când pur și simplu ne-am... Continue Reading →
Tu cum scapi de bacteriile de pe haine? Dar de pe pantofi, ceașafuri, pături, covoare, măști, combinezoane, halate, jucării de pluș? Le speli la mașină cu detergent, balsam, oțet, bicarbonat, apă oxigenată, lămâie, clor, anticalcar, borax sau cine știe ce alte chimicale? La scoți pe balcon, iarna, să înghețe toate microorganismele? Și crezi că le-ai... Continue Reading →
Deodată ne trezim în gând cu ceva frumos – cu o speranță, cu vreo bucurie sau chiar cu perspectiva vreunei fericiri. Și, din punctul acesta încolo, din instrumente de plastic, devenim instrumente de sticlă. Fragile și vulnerabile în fața celor cărora le-am făcut intrarea, fără să vrem, în intimitatea ființei noastre. De la acest punct... Continue Reading →
Îmi place paella și comand acest fel de mâncare aproape de fiecare dată când merg la restaurant. Am mâncat și descoperit multe feluri, mai mult sau mai puțin gustoase. Cu pandemia asta, însă, nu mai am unde să mă răsfăț. Am încercat variantele congelate. Unele neinspirate rău, altele bunicele, dar pe zgârcenie, la bani mulți.... Continue Reading →
Hrănirea la sân este cel mai bun start în viață al copilului. El primește toți nutrienții de care are nevoie și pe care organele sale le poate procesa. În unele cazuri, însă, acest lucru nu este posibil, iar hrana bebelușului va consta în lapte formulă, preparat pe loc, cu apă. Dar ce fel de apă?... Continue Reading →
A-ţi fi bine este o stare de-a fi fără fiinţă. O stare în care funcţiile organismului sunt încetinite şi ritmul vieţii este ajustat după legea minimului efort. Confortul implică un design existenţial în care clipele ţi se petrec cu bune şi cu rele într-o înşiruire previzibilă, identice una cu cealaltă, identice de la o zi la alta şi de la... Continue Reading →
Oameni care caută verde. Curat. Aer. Liniște. Viață pură. Unii spun că așa va fi apocalipsa. Noi, adunați în colonii, în căutare de locuri respirabile, pe care să le epuizăm de resurse. Apoi ne urnim și trecem la alt petic. Până nu mai rămâne nimic. Fac parte din generația de românii care au învățat orice... Continue Reading →
„Primul copil mănâncă pământ. Părinții îl duc la doctor. Al doilea copil mănâncă pământ. Părinții îl șterg la gură și-și văd de treaba. Al treilea copil mănâncă pământ. Părinții se întreabă dacă e cazul să-i mai dea și altceva la cină…”. foto arhiva personală
Nu degeaba ies ciupercile toamna. Să ne pregătească pentru iarnă, să ne imunizeze. Ele nu sunt viu colorate, nici nu sunt dulci și au un aspect spongios, de aceea copiii le refuză. Ce putem face ca ei să beneficieze de nutrienții și antioxidanții din ciuperci, atât de necesari pentru un sistem imunitar puternic? Le oferim... Continue Reading →
Atâția ochi mă privesc! Mai veseli, mai triști. Atâtea siluete... mai grași , mai slabi... cu gura mai mică, mai mare, mai strâmbă, la fel ca oamenii... De mult mai bine de zece ani, în luna noiembrie, sunt înconjurată de aceste căpșoare, păpuși, maimuțici. Eu îi creez, eu le fac mutrișoarele și tare mă distrez!... Continue Reading →
Cum este corect: ”plezneste” de bucurie sau ”plesneste”. Cu s sau cu z? Corect este cu s. Verbul este a plesni. ”A plezni” nu există. E posibil să se audă z in vorbire, dar de scris se scrie s. Spunem ”la plesneală”, nu ”la plezneală” PLESNI - A crăpa, a se sparge (cu violență și... Continue Reading →
Sunt seri în care lucrurile de făcut suportă amânare şi nu te presează fizic îndeajuns de tare încât să te apuci de ele. În aceleaşi seri prietenii au alte priorităţi în existenţă. Pînă şi amicii pe care nu prea i-ai suna, dar pentru care totuşi faci tu concesia de a-i căuta, te refuză. Nici telefonul nu vrea să sune ca să te enerveze... Continue Reading →
Va fi Black Friday la Farmacia la Pret Mic, discount online la medicamente. Asta știm. Nu știm însă la ce produse, pentru că încă nu au fost alese. Ne roagă pe noi să ne exprimăm dorințele. Te bagi? Sau poate preferi alternativa descrisă mai jos. Cum arată Black Friday la farmaciile fizice În orașul meu... Continue Reading →
Nu-mi amintesc mai nimic din miile de pagini pe care odată le-am citit, aprope nimic din sutele pe care le-am scris, nu-mi amintesc ce gândeam acum doi an, o lună, o săptămână, o clipă înainte. Nu-mi aduc aminte mai nimic despre locurile pe care le-am vizitat, nici un nume de muzeu, de stradă, de clădire,... Continue Reading →
Îmi place să citesc despre modul în care oamenii și-au învățat meseria, oricare ar fi aceasta. M-aș pricepe să cos o poveste despre cum s-a născut pasiunea mea pentru Cusut si Brodat. Dar nu e despre o fiică care învață despre meșteșug lângă genunchiul bunicii. Acest articol este despre o femeie care și-a dorit întotdeauna mașina... Continue Reading →
Sau, mai bine zis, mai esti în stare de bine? Așa cum erai prin martie, la începutul pandemiei? Când toți donam pe unde apucam să se cumpere măști și combinezoane. Cât te-a ținut? Până ai văzut licitațiile trucate și ți-ai dat seama că trebuie să fii egoist ca să treci teafăr prin această perioadă. Nu... Continue Reading →
”Să îmi spui când vine copilul cu leucemia.” Abia intrasem pe holul clinicii, să iau rezultatul analizelor lui David. Avea un ganglion mare la gât, cât un pumn, oboseală și nu mișca picioarele. Am fost la medicul de familie: s-ar putea să fie ceva viral, a zis, faceți analize. În hol, ne-am oprit și ne-am... Continue Reading →
Mă închipuiam un fel de prinţesă adormită închisă în turnul de cleştar care îşi aşteaptă într-un soi de penitenţă ontologică salvatorul. De atunci, mulţi „salvatori” mi s-au perindat pe la fereastră, unii mi-au trecut prin pat şi alţii mi-au rămas atîrnaţi de suflet. Nici unul însă nu mi-a adus eliberarea, nu m-a salvat de mine. Degeaba... Continue Reading →
Trebuia sa fie o probă care sa ma convinga sa ma inscriu si toamna asta la SuperBlog. Si este. Nu am cum sa scap, chiar dacă nu e timp, o să o scot la capăt. O să scriu la acea probă. Apoi la alta. Încă una macar. Și pe asta. Iar astalalta e ultima. Măcar... Continue Reading →
De când ai început să locuiești în mine, turnul meu de fildeș a început să se surpe. Mai întâi s-a înclinat, ca turnul din Pisa. Asta era în vremea când dădeai în mine petreceri, mă făceai să explodez de entuziasm și mă-nvârteai în caruselul bucuriei. Draperiile nu fuseseră decât ușor clintite, să nu cumva să... Continue Reading →
Avem o nouă regulă în casă. Ne uităm la desene animate doar în engleză. Setăm din telecomandă să nu fie dublate. Eu și fiul meu, de 11 ani. Rolul meu este să-i traduc pe loc cuvintele pe care nu le știe sau nu le intuiește. Așa am învățat eu engleză în anii '90, uitându-mă pe... Continue Reading →
”Kettering” este un oraș în Anglia, conform Wikipedia. Și cam atât. Corect este ”catering”, un cuvânt împrumutat din engleză, care s-a integrat bine în limba română, dacă ne gândim că dex-ul îi dă și forma articulată: cateringul. Nu are plural și înseamnă: ”aprovizionarea, furnizarea si servirea de produse alimentare gata preparate prin intermediul firmelor specializate”.... Continue Reading →
Această postare este despre cum pregătești pânza pentru o pictură fină și durabilă. Iar când zic ”pânză” mă refer și la ten. Conjunctura aceasta, cu izolarea și muncitul de acasă, este o bună ocazie de a ne privi mai des în oglindă. Iar în loc să te întrebi ”cum mă văd alți oameni” să te... Continue Reading →
Acesta este un articol de familie, despre cum un puști de 11 ani o învață pe mama lui despre bateriile termostatate. Ca să nu se mai răcească apa în cadă. Să nu fie nici fierbinte. Să fie constantă. Nu se poate, însă, fără o poveste, un personaj al generației mele și câteva sfaturi de parenting.... Continue Reading →
Mai devreme sau mai târziu, oricare metaforă te trădează,oricât ai încerca să te ascunzi în spatele ei,să-i șoptești ceea ce presupui că e adevăr. Pentru că omul e și el o metaforă, închisă într-o altă metaforă -mai mult sânge decât viață, mai mult rană decât adevăr.
Pictez, mă consider un artist. Amator, dar artist al anului 2020. Care nu seamănă deloc cu condiția de artist de acum 50 sau 1000 de ani. Atunci, pictorii ieșeau afară și pictau ce vedeau. Îi zăreai în valea unui munte, ore în șir, ridicându-se doar pentru a bea apă din pârâul pe care-l pictau. Pictăm... Continue Reading →
E pandemie, ni se spune să evităm banii, mari surse de infectare. În piață, nu prea se poate cu cardul, așa că azi am cumpărat ceapă și mărar pentru drob cu banii jos. Am venit acasă, mi-am pus hainele în mașina de spălat și banii în lighean. Am pus detergent lichid și am spălat bancnotele.... Continue Reading →
„Când un bărbat îmbrățișează o femeie, el închide un cerc. Cercul lui și al ei. Este un cerc al sensibilității, căldurii și protecției. Plasează femeia chiar în mijlocul acestui cerc plin de pasiune. Bărbatul demonstrează astfel că, în acel moment, ea este centrul universului său. Iar ea simte energia care vine de la mâinile lui... Continue Reading →
Am plecat cu toți banii din casă. Am scos de la bancă, am luat și de la ai noștri ce-au avut, ne-am împachetat hainele și copilul și am ieșit pe ușă la șase dimineața. La ora opt trebuia să mie la Marie Curie, la pediatrie, cineva ne aranjase o consultație. Cu câteva zile înainte ridicasem... Continue Reading →
Prima chiuvetă Franke am șters-o la prietena mea, i-am spălat vasele după o petrecere. A înghițit vin scurs din sticle, grăsime din afumătură, maioneză. ”Cred că a avut nevoie de două zile să gătească toate astea”. ”Nu-i scot fața”, mă plâng, bocănind tacâmuri și farfurii. ”Să vezi dâre ce las eu aici” - zic și... Continue Reading →
Ce îmi lipsește cel mai mult? Inima ei mică, lipită de a mea, cu nasul rece ce îmi atingea fața. Diminețile când îmi lua aerul la propriu, fiind la un centimetru de nasul meu. Când încercam să o dau jos și mă lua de gât cu lăbuțele. Lipsește de pe 22 februarie 2020. Nu o... Continue Reading →
N-am mai scris, după cum se vede, din iulie anul trecut. Mă îngrijorează faptul că am uitat cum se face. Sentimentele. Ele au fost de vină. M-am oprit să le trăiesc, sufăr, pătimesc sau ce se mai face cu ele. De acum sunt rece. Gândesc la rece. Pe invers, tocmai de la 1 martie, când... Continue Reading →
Nu s-a ghemuit, nu s-a speriat, nu ne-a îndepărtat. S-a deschis, ne-a mirosit și părea că se relaxează când e atins. A stat la mângâiat și la pozat, apoi s-a dus, guițând, la partenera lui, care era un metru mai încolo. Are țepii tari, ca niște ace cu gămălie mare. Sunt unii mai subțiri care... Continue Reading →
Celor de la Carrefour le plac l-urile. Au scris mascala, în loc de marcara și collagen, în loc de colagen. Mascara e corect, dar și rimel, deși unii m-ar corecta aici. Iar collagen se scrie doar în engleză, în română este colagen.
Pentru cei care laudă ceramica Horezu: aia nu e artă. Am văzut mâzgăleli făcute în grabă, în serie, pe căni care nu stau drepte și se sparg ușor. Asta e artă: sursa https://www.facebook.com/Murava-ceramics-1857417547605991/
Am avut un început greu în viața asta. Imediat după naștere, eu și frățiorii mei am fost aruncați în șanț, într-o pungă. Am țipat mult, iar a doua zi dimineața ne-a luat o doamnă la ea acasă. Trei am fost. Ne-am îngrămădit unul într-altul, ca în burtică. Eu sunt în mijloc, eram cel mai mic.... Continue Reading →
În categoria big eyes, care mă atrage pe mine, intră și picturile lui Etienne Roth. Portrete de femei și copii, rar bărbați. Sunt picturi muncite, în ulei, cu straturi groase de vopsea. Nu a fost un pictor scump, nici foarte celebru în viața sa. (1914 – 1996). A pictat în special ochi căprui spre galben,... Continue Reading →
Dau vina pe Spring SuperBlog pentru că am văzut marea în luna mai, prima dată primăvara. Tot premieră a fost și cazarea într-un hotel din Neptun, Miorița. Am avut soare de m-am fript pe ceafă și crivăț de mi-a intrat nisip în toate buzunarele. Dau vina pe Claudia Pătrașcu, sufletul agentiei de comunicare si marketing... Continue Reading →
Asta scrie la o plăcuță, într-una dintre vilele de protocol, de pe strada Vilele Speciale, din Neptun. Eu ajung în 3 secunde la poartă. Dar tu? Din start vă spun că nu era niciun câine în curte. Mă ateptam să văd un pitbull sau amstaff sau ce-o fi în poză. Era niște marfă depozitată și... Continue Reading →
