Va fi Black Friday la Farmacia la Pret Mic, discount online la medicamente. Asta știm. Nu știm însă la ce produse, pentru că încă nu au fost alese. Ne roagă pe noi să ne exprimăm dorințele. Te bagi? Sau poate preferi alternativa descrisă mai jos. Cum arată Black Friday la farmaciile fizice În orașul meu... Continue Reading →
Îmi place să citesc despre modul în care oamenii și-au învățat meseria, oricare ar fi aceasta. M-aș pricepe să cos o poveste despre cum s-a născut pasiunea mea pentru Cusut si Brodat. Dar nu e despre o fiică care învață despre meșteșug lângă genunchiul bunicii. Acest articol este despre o femeie care și-a dorit întotdeauna mașina... Continue Reading →
Sau, mai bine zis, mai esti în stare de bine? Așa cum erai prin martie, la începutul pandemiei? Când toți donam pe unde apucam să se cumpere măști și combinezoane. Cât te-a ținut? Până ai văzut licitațiile trucate și ți-ai dat seama că trebuie să fii egoist ca să treci teafăr prin această perioadă. Nu... Continue Reading →
”Să îmi spui când vine copilul cu leucemia.” Abia intrasem pe holul clinicii, să iau rezultatul analizelor lui David. Avea un ganglion mare la gât, cât un pumn, oboseală și nu mișca picioarele. Am fost la medicul de familie: s-ar putea să fie ceva viral, a zis, faceți analize. În hol, ne-am oprit și ne-am... Continue Reading →
Trebuia sa fie o probă care sa ma convinga sa ma inscriu si toamna asta la SuperBlog. Si este. Nu am cum sa scap, chiar dacă nu e timp, o să o scot la capăt. O să scriu la acea probă. Apoi la alta. Încă una macar. Și pe asta. Iar astalalta e ultima. Măcar... Continue Reading →
Avem o nouă regulă în casă. Ne uităm la desene animate doar în engleză. Setăm din telecomandă să nu fie dublate. Eu și fiul meu, de 11 ani. Rolul meu este să-i traduc pe loc cuvintele pe care nu le știe sau nu le intuiește. Așa am învățat eu engleză în anii '90, uitându-mă pe... Continue Reading →
”Kettering” este un oraș în Anglia, conform Wikipedia. Și cam atât. Corect este ”catering”, un cuvânt împrumutat din engleză, care s-a integrat bine în limba română, dacă ne gândim că dex-ul îi dă și forma articulată: cateringul. Nu are plural și înseamnă: ”aprovizionarea, furnizarea si servirea de produse alimentare gata preparate prin intermediul firmelor specializate”.... Continue Reading →
Această postare este despre cum pregătești pânza pentru o pictură fină și durabilă. Iar când zic ”pânză” mă refer și la ten. Conjunctura aceasta, cu izolarea și muncitul de acasă, este o bună ocazie de a ne privi mai des în oglindă. Iar în loc să te întrebi ”cum mă văd alți oameni” să te... Continue Reading →
Acesta este un articol de familie, despre cum un puști de 11 ani o învață pe mama lui despre bateriile termostatate. Ca să nu se mai răcească apa în cadă. Să nu fie nici fierbinte. Să fie constantă. Nu se poate, însă, fără o poveste, un personaj al generației mele și câteva sfaturi de parenting.... Continue Reading →
Mai devreme sau mai târziu, oricare metaforă te trădează,oricât ai încerca să te ascunzi în spatele ei,să-i șoptești ceea ce presupui că e adevăr. Pentru că omul e și el o metaforă, închisă într-o altă metaforă -mai mult sânge decât viață, mai mult rană decât adevăr.
Pictez, mă consider un artist. Amator, dar artist al anului 2020. Care nu seamănă deloc cu condiția de artist de acum 50 sau 1000 de ani. Atunci, pictorii ieșeau afară și pictau ce vedeau. Îi zăreai în valea unui munte, ore în șir, ridicându-se doar pentru a bea apă din pârâul pe care-l pictau. Pictăm... Continue Reading →
E pandemie, ni se spune să evităm banii, mari surse de infectare. În piață, nu prea se poate cu cardul, așa că azi am cumpărat ceapă și mărar pentru drob cu banii jos. Am venit acasă, mi-am pus hainele în mașina de spălat și banii în lighean. Am pus detergent lichid și am spălat bancnotele.... Continue Reading →
„Când un bărbat îmbrățișează o femeie, el închide un cerc. Cercul lui și al ei. Este un cerc al sensibilității, căldurii și protecției. Plasează femeia chiar în mijlocul acestui cerc plin de pasiune. Bărbatul demonstrează astfel că, în acel moment, ea este centrul universului său. Iar ea simte energia care vine de la mâinile lui... Continue Reading →
Am plecat cu toți banii din casă. Am scos de la bancă, am luat și de la ai noștri ce-au avut, ne-am împachetat hainele și copilul și am ieșit pe ușă la șase dimineața. La ora opt trebuia să mie la Marie Curie, la pediatrie, cineva ne aranjase o consultație. Cu câteva zile înainte ridicasem... Continue Reading →
Prima chiuvetă Franke am șters-o la prietena mea, i-am spălat vasele după o petrecere. A înghițit vin scurs din sticle, grăsime din afumătură, maioneză. ”Cred că a avut nevoie de două zile să gătească toate astea”. ”Nu-i scot fața”, mă plâng, bocănind tacâmuri și farfurii. ”Să vezi dâre ce las eu aici” - zic și... Continue Reading →
Ce îmi lipsește cel mai mult? Inima ei mică, lipită de a mea, cu nasul rece ce îmi atingea fața. Diminețile când îmi lua aerul la propriu, fiind la un centimetru de nasul meu. Când încercam să o dau jos și mă lua de gât cu lăbuțele. Lipsește de pe 22 februarie 2020. Nu o... Continue Reading →
N-am mai scris, după cum se vede, din iulie anul trecut. Mă îngrijorează faptul că am uitat cum se face. Sentimentele. Ele au fost de vină. M-am oprit să le trăiesc, sufăr, pătimesc sau ce se mai face cu ele. De acum sunt rece. Gândesc la rece. Pe invers, tocmai de la 1 martie, când... Continue Reading →
Nu s-a ghemuit, nu s-a speriat, nu ne-a îndepărtat. S-a deschis, ne-a mirosit și părea că se relaxează când e atins. A stat la mângâiat și la pozat, apoi s-a dus, guițând, la partenera lui, care era un metru mai încolo. Are țepii tari, ca niște ace cu gămălie mare. Sunt unii mai subțiri care... Continue Reading →
Celor de la Carrefour le plac l-urile. Au scris mascala, în loc de marcara și collagen, în loc de colagen. Mascara e corect, dar și rimel, deși unii m-ar corecta aici. Iar collagen se scrie doar în engleză, în română este colagen.
Pentru cei care laudă ceramica Horezu: aia nu e artă. Am văzut mâzgăleli făcute în grabă, în serie, pe căni care nu stau drepte și se sparg ușor. Asta e artă: sursa https://www.facebook.com/Murava-ceramics-1857417547605991/
Am avut un început greu în viața asta. Imediat după naștere, eu și frățiorii mei am fost aruncați în șanț, într-o pungă. Am țipat mult, iar a doua zi dimineața ne-a luat o doamnă la ea acasă. Trei am fost. Ne-am îngrămădit unul într-altul, ca în burtică. Eu sunt în mijloc, eram cel mai mic.... Continue Reading →
În categoria big eyes, care mă atrage pe mine, intră și picturile lui Etienne Roth. Portrete de femei și copii, rar bărbați. Sunt picturi muncite, în ulei, cu straturi groase de vopsea. Nu a fost un pictor scump, nici foarte celebru în viața sa. (1914 – 1996). A pictat în special ochi căprui spre galben,... Continue Reading →
Dau vina pe Spring SuperBlog pentru că am văzut marea în luna mai, prima dată primăvara. Tot premieră a fost și cazarea într-un hotel din Neptun, Miorița. Am avut soare de m-am fript pe ceafă și crivăț de mi-a intrat nisip în toate buzunarele. Dau vina pe Claudia Pătrașcu, sufletul agentiei de comunicare si marketing... Continue Reading →
Asta scrie la o plăcuță, într-una dintre vilele de protocol, de pe strada Vilele Speciale, din Neptun. Eu ajung în 3 secunde la poartă. Dar tu? Din start vă spun că nu era niciun câine în curte. Mă ateptam să văd un pitbull sau amstaff sau ce-o fi în poză. Era niște marfă depozitată și... Continue Reading →
Într-un cartier de blocuri, în fața unei intrări, un coteț micuț, pentru pisici. Încap două pisicuțe. Există și o foaie cu un mesaj, pentru cei nedumeriți de situație.Cotețul rezistă din toamna anului trecut. O să urmăresc să văd dacă trece și de vara asta. Pisicile sunt sterilizate, foarte prietenoase și cuminți. Se întâmplă și chestii din... Continue Reading →
Am primit o notificare la birou și am găsit un cuvânt care, inițial, m-a pus în încurcătură: cunoștiință -”Vă aducem la cunoștiință că”. Bănuiam că nu e ok, dar m-am dus la lecțiile mele de gramatică, de când dădeam la Drept, și l-am găsit (aveam cuvintele astea sofisticate enumerate în ordine alfabetică, formele corecte). Corect... Continue Reading →
Avem și hamster, și pisic. De fapt, pisicul a fos primul, Picaciu, născut pe 23 august 2015. Pe 1 iunie 2018 s-a născut și Speedy, un hamster pitic, care stă într-o căsuță, într-o cușcă mică. Imediat ce a apărut hamsterul a început show-ul. Îi urmărește fiecare mișcare, stă ore întregi și nu-l scapă din ochi,... Continue Reading →
Fiul meu a filmat, pentru canalul său de youtube, cum îl păcălește pe vărul său. A pus un telefon vechi într-o cutie de telefon și i l-a dat cadou. Vărul a crezut pentru cinci secunde farsa. Nu s-a supărat, chiar a crezut că-i tare faza. https://youtu.be/Citbp2gT2Xg
Am găsit un tablou cu 4 ursuleți, o familie bănuiesc, cu ceva mesaje în franceză. La un magazin cu decorațiuni second-hand. Rama e de lemn, foarte solidă, cu geam. Îl ador
Sau un complex de vitamine, aș zice eu, deoarece mă aflu într-o perioadă în care studiez nutriție și chimie în corpul ăsta al meu. Corp de femeie de 44 de ani, în suflet de 17. Când zic că-s obosită ca la vârsta a doua, când mă surprind zâmbind la curierul care îmi aduce ”Doamna cu ochelari... Continue Reading →
Am un dulap nou, pentru bijuterii, cu 20 de compartimente. Nu vor mai fi cercei imprastiati peste tot, inele sau coliere. Toate au loc aici, ba au mai încăput și ceva cosmetice.
Este o poză a unui domn în vârstă, bine îmbrăcat, care plimbă acest cărucior cu o păpușă în el. Am făcut pozele astea și am zis să le las aici, să îmi aduc aminte că dacă nu mai ai mintea întreagă, nu mai ai nimic. Prietena mea mi-a zis că îl cunoaște pe domn, că... Continue Reading →
Lângă cadoul de ziua mea am găsit asta: „Pentru cea mai cuminte mamă”. A vrut să scrie ”pentru cea mai bună...”, dar și-a adus aminte că doar cei cuminți au dreptul să primească daruri. E o felicitare făcută pe fugă, de fiul meu de 10 ani.
Dintre tatuajele mele, pe ăsta îl iubesc cel mai tare. https://www.youtube.com/watch?v=B7AS-88ZyKc Un pisoi aristocrat, rod al iubirii dintre o doamnă și un vagabond, cel de jos, cu papion albastru. Eu l-am făcut verde, pentru că am ochii verzi. Apropo, știați că doar 5% din oamenii planetei au ochii verzi? Nu am colorat corpul, ar fi durut... Continue Reading →
Când m-am tatuat prima dată, mi-a spus că e draguță pisica. Când m-am tatuat a doua oră, soțul a zis că exagerez, iar la al treilea tatuaj că sunt penibilă.Dar au început prietenii să-l felicite pe soț, că are o nevastă tare. Și a început să-i placă și lui.Când l-am anunțat că vreau să-mi cumpăr... Continue Reading →
Ghiveciul s-a demodat. Acum, planta trebuie să fie transplantată într-un mediu cât mai bio, cu lemn, pământ, mușchi, frunze. Asta are rădăcini legate una de alta cu cuișoare mici. Cam fragilă, dar de efect. dav
Nu m-am simțit bine deloc când a trântit zece seturi cosmetice pe birou și ne-a invitat să ne servim. Noi, primele, că suntem din același birou, apoi urcă și la celelate doamne din firmă. Colegul meu, omul cu cu care petrec și 10 ore pe zi și care credeam că mă cunoaște mai bine decât... Continue Reading →
Un articol-pledoarie pentru ziarele de mică publicitate, pentru oamenii care lucrează în astfel de redacții și despre rolul acestor publicații în definirea societății românești. ”Oricine ar trebui să apară în ziar, măcar o dată în viață”. Așa îmi spunea redactorul-șef, când lucram în presă, și ne îndemna să ieșim pe stradă, să intrăm în casele oamenilor,... Continue Reading →
”Locuiesc în provincie, dar ajung periodic în capitală, pentru unele aspecte legate de serviciu. După ce îmi fac treburile, îmi rezerv două ore să merg fără grabă pe traseul Piața Romană-Universitate-Eroilor, doar ca să-mi aduc aminte de studenție. Când ajung acasă, descopăr că mucii mei sunt negrii”. Un comentariu pe care mi l-a lăsat un... Continue Reading →
Iute, iute, să vă spun cum a fost. Mi-am adus aminte aseară, am zis că scriu, dar mi-a ieșit din minte. Azi mi-am amintit că trebuia să scriu, dar nu știam ce. După masă, când îmi cădea capul de somn, m-am gândit din nou la prima mea vacanță. Adevărată, în străinătate. Iar dacă nu o... Continue Reading →
Editia de primăvară, din al doilea deceniu de existență a SuperBlog, mă binedispune cu sponsori noi. Dacă vreți să vedeți care sunt, intrați aici. Ne vor cere să scriem de auto, travel, nutritie, cadouri... In stilul personal. Eu voi folosi experiența proprie, așa cum am făcut de fiecare dată când am scris despre produse și... Continue Reading →
Sunt făcute din bucăți de gresie, farfurioare și cești sparte sau sticlă colorată, pe un contur deja desenat pe un suport solid. Sunt aceleași modele pe care le găsești și pe canvas (pânză), nu am găsit nimic nou. Sunt pe pinterest. Bufnițele sunt păsări aparte, te privesc cu faţa îndreptată spre tine - "ca un... Continue Reading →
”Vezi că sunt și niște cartofi mov în plasă. Să nu-i arunci, să zici că-s stricați”, mi-a zis Florin, când mi-a adus plasa cu cartofi. Îi cultivă în grădina lui, sunt din ăia găuriți, murdari, netratați, evident. Așa arată un cartof cu coajă. Iar așa arată un cartof mov pe interior, cu vinișoare. Așa... Continue Reading →
Este bradul meu de anul acesta. O creangă de brad simplă, cu câteva ornamente croșetate: moșuleți diverși, brăduți, floricele. Și o instalație.
Bernard Buffet este un expresionist francez, născut în 1928, care a pictat peste 8.000 de lucrări ciudate. S-a sinucis in 1991, la 71 de ani, după ce a suferit mult timp de Parkinson. A pictat clovni, flori, femei goale. Mai bine zis a schițat, el lucrând mai mult în creion. Folosește multe linii negre, pictează... Continue Reading →
Câteva linii, culori sidefate, teme celeste. Doar ca necesită investiții: sticlă, culori, rame. Iar după ce ai încercat ulei și ai aruncat toate tuburile, deoarece nu mai suporți mirosul și timpul lung de uscare, ai trecut la acrilice, care se usucă prea repede, pe pânză și în tub, nu îți mai vine să aloci buget... Continue Reading →
Pe pinterest am găsit aceste pisicuțe simpatice. Le strâng aici, ca să le pictez. Cândva.
Crăciunul celor plecați în străinătate este despre dor și nostalgie după tradițiile de acasă. Trăiesc în două lumi simultan. Nu contează unde i-a dus viaţa, în ce ţări îndepărtate, România face parte din ei. Avioanele doar acolo se-ndreaptă, vântul de acolo vine, maşinile cu număr de România tocmai pleacă acasă, seara se încălzesc telefoanele de atâta vorbă,... Continue Reading →
