Când i-am spus colegei mele că mi-a dispărut pisica, reacția ei a fost: ”Vai, și câți bani ai băgat in ea!” Ăsta a fost primul ei gând. Că am cheltuit mult cu ea și că ar fi trebuit să dureze mai mult.
Unii stabilesc valoarea unui lucru sau a unei ființe după suma de bani cheltuită. Nici nu o trec la cheltuieli, ci la investiții. Îmi iau o pisică, o duc la vaccinuri, o tratez, îi cumpăr mâncare bună, jucării, iar ea trebuie să fie ascultătoare, drăgălașă și iubitoare cel puțin câțiva ani buni. Sunt oameni și oameni, poate au motivele lor să vadă ca o risipă financiară pierderea unei pisici.
Medicii veterinari empatici nu sunt doar la televizor
Și veterinarii sunt oameni și au diferite personalități. Unii sunt duri, serioși, concentrați pe treabă, alții sunt implicați, dar cu mai multă empatie și fără sfială în a-și arăta afecțiunea către pacienți. Îi dau mereu exemplu pe medicii de la Daisy Vet, care își iubesc profesia, o fac din pasiune și dragoste pentru animale. Îi cunosc de când stăteam în București, gazda mea avea un cățel și era pacientul lor. Un bătrânel care avea tot soiul de probleme: articulare, diabet, era aproape orb și surd. L-au scanat și reparat medicii de acolo de mai multe ori.
Mi-au fost tare dragi cei de la Daisy Vet, acum îi urmăresc pe Facebook și aflu despre cazurile lor. Sunt prezentate afecțiuni reale și modul lor de rezolvare, cum sunt emisiunile acelea cu medici veterinari la care m-aș uita ore întregi. Fac și educație prin postările lor, folosesc termeni medicali, dar nu pretențioși, cât să le înțeleg și eu cazuistica.
Mă uit la postările lor și îmi închipui că fac parte din echipa lor. Eu sunt creatorul de conținut pentru paginile lor de social media, iar treaba mea este să umblu printre ei și să prezint cazurile. Iar cât vă prezint mutrișoarele și povestea pacienților blănoși, mă plâng și de aventurile mele cu pisicul cel dispărut. Știți că și veterinarii celebri de pe Animal Planet au animalele proprii, acasă, cu care adorm pe canapea la sfârșitul zilei. Așa mă imaginez și eu acum, când scriu acest articol.
Aș deschide emisiunea cu ceva light, extrem de simpatic: cățelușul Swamy, care a obosit de la atâtea informații primite la prima consultație, obligatorie când iei un animal de companie: ce mâncare și suplimente are voie, în functie de rasa si talie, deparazitările profilactice si analizele medicalece trebuie efectuate pentru a depista eventualii paraziti interni, dar mai ales schema de vaccinare. Are multe vizualizări pe pagina de Facebook, închipuiți-vă un interviu video cu el:
- – Swamy, ce părere ai despre medicul tău?
- -Obositor om. M-a luat, m-a sucit, m-a cântărit, m-a verificat la lăbuțe…
- -Păi așa se face la prima consultație.
- -Lasă-mă să termin: m-a controlat la dinți, urechi, năsuc. M-a tras de picioare, de codiță, până m-am enervat și l-am lătrat. S-a bucurat, dar tot nu a terminat cu pipăitul. L-am și mușcat de halat, abia atunci le-a spus stăpânilor că sunt sănătos. De frică, să scape de mine, sunt sigur. Ce sunt eu, jucăria tuturor?
- -Ce tratament ți-a dat?
- – Am o listă aici, dar nu mai pot să ți-o citesc, trebuie să dorm puțin.
- -Și o să respecți schema de vaccinare, mesele, sfaturile?
- –O să le respect, nu vreau să mă mai întorc la Daisy Vet, băgăcioși oameni!
Pisica mea a dispărut. Pur și simplu
Pisica meu avea doar trei ani și era un mare vânător. Poate încă este. Sau poate tocmai asta i-a adus sfârșitul, nu știu, iar asta mă sfâșie. A dispărut, pur și simplu, pe 10 octombrie anul acesta. Nu știu dacă a murit, dar eu zic că o găseam dacă era neînsuflețită pe undeva. Am căutat-o pe toate văile și gospodăriile, să nu cumva fie închisă printr-un beci or răpusă de vreun câine. Îi plăcea să se uite la porumbeii vecinului și probabil i-a și zburătăcit de multe ori. Iar noi bănuim că omul a prins-o, are o cușcă, zice el, pentru vulpile care vin la găini. Sperăm că a dus-o undeva și nu că a omorât-o. L-am confruntat, nu recunoaște și poate nu e el, nu avem dovezi, doar precedente cu alte câteva pisici dispărute din cartier.
Ideea e că nu mai am pisică. Poate se întoarce într-o zi. Mi-e dor de ea, dar cel mai tare îmi este milă: ce o fi pățit, câte o fi pătimit, ce face ea acum. Iar pe cei care își iau o pisică, îi sfătuiesc câteva lucruri:
- să găsească din prima zi o clinică veterinara care oferă servicii medicale complete. Mă refer aici la pachetul complet: să poate face investigațiile și procedurile medicale din toate specialitățile și să aibă medici empatici, care își fac meseria din dragoste pentru animale, nu din considerente pecuniare
- să-i pună un gps pisicii. Da, se găsește de cumpărat online, se pune la zgardă, ca medalion, și vezi tot traseul felinei pe telefon. Eu nu am avut, dar aș vrea să mă întorc în trecut să-mi spun mie, din viitor, până pe 9 octombrie, să-i cumpăr acest gadget pisicii.
- să nu se confeseze unuia care nu iubește pisicile, s-ar putea să primeasă o replica identică cu a colegei mele
Trecutul medical al pisicii mele
Pe numele din carnet Mona Dobre, pisica mea a avut multe probleme de piele. A avut acneea pisicii, râie auriculară, apoi o dermatită soldată cu goluri masive în blană. Nu toate odată, pe rând. Ca să le tratăm am umblat pe la mai toți medicii veterinari din zona Breaza-Câmpina. Cabinetele sunt mici, cu câte unu, maximum doi medici, unul face o sterilizare, altul consultă. O asistentă tunde un cățel într-un colț, alta vinde hrană uscată din saci. Astea sunt condițiile de provincie. Medicii sunt buni, dar în toată zăpăceala asta nu au timp să fie empatici. Eu i-am găsit grăbiți, cu diagnostice pripite, cu pastile vândute pe grabă, pe sistemul: îi dăm vitamine și o alifie vedem dacă trece. Mai ales la ultima problemă, cea cu goluri în blană, ni s-a spus inclusiv că e leucemie felină și că va muri curând, fără analize făcute. Am găsit în cele din urmă un medic care a glumit cu noi, ne-a zis că a avut și el o maimuțică ca a noastră, aproape cheală și că este o alergie la saliva de purice. I-a dat o pastilă pentru deparazitare internă și externă și într-o lună blana a crescut la loc, s-a vindecat.
Vii să te faci frumos și ți se găsește altă afecțiune
Am fost la medic pentru blană, dar nimeni nu l-a controlat în urechi să vadă mizeria neagră care era acolo. Dacă ar fi fost o clinică nedicală ca Daisy Vet, pisicului meu i s-ar fi făcut analize medicale, s-ar fi prelevat mostre de țesut, i s-ar fi studiat fiecare petec de blană și i s-ar fi pus un diagnostic prompt și corect foarte repede. Este cazul celor doi bulgărași care au venit la clinică pentru grooming și servicii de cosmetică și au fost depistați cu dermatită de asistenta care le făcea coafura. Pe ăștia doi i-aș fi făcut vedete pe TikTok, cu interviurile lor:
- -Câte poze vi s-au făcut azi?
- -237, față și profil, plus radiografii, microscop, lanternă în ochi, urechi și burtică.
- -Cum s-au comportat cei de la Daisy Vet?
- -Noi suntem adorați oriunde, niciun om nu ne rezistă!
- – Aveți ceva să le reproșați?
- -Ne-au tăiat din bunătăți, cică nu mai avem voie multe chestii dacă vrem să scăpăm de dermatită. În rest, oameni de treabă.
Drama după o operație banală
Am și sterilizat-o pe Mona, altă aventură. Nu am găsit imediat con pentru a-i proteja operația, așa că a tras de fire până le-a scos. De două ori a cusut-o, pe viu, fără pic de anestezie, pe colțul mesei. Plângea și se uita în ochii mei, iar eu mă rugam să se termine mai repede. La un magazin chinezesc, într-un final, am găsit un con și așa am terminat telenovela, a stat cu el până i s-a vindecat tăietura. Era, pur și simplu, depresivă. Tristă că nu era afară, la vânat. Eu mă gândesc așa: să nu găsesti tu un con, un guler sau cum îi mai spune, în niciun cabinet sau farmacie veterinară din două orașe?
Depresivă a fost și când am lăsat-o singură acasă, sub îngrijirea vecinei, care o hrănea de două ori pe zi. Eram în vacanță și ne uitam pe camerele video: o vedeam la poartă, așteptându-ne. Ăsta era ritualul ei, să ne întâmpine. Știa când vine David de la școală, iar la 6 fără 5 minute o găsea cu capul ieșit prin fiarele de la poartă, cu privirea spre stradă. Ne știa tabieturile fiecăruia. Pentru vacanța de iarnă am fi vrut să o ducem la Daisy Cat Hotel, o pensiune felină pentru pisici, cu ansambluri de joacă, servicii personalizate atât pentru hrană cât și servicii medicale zilnice, aer condiționat, supraveghere 24/7 și compania altor pisici. Am zis că e iarnă și să stea la căldurică, nu să ne aștepte în frig. Doar că nu a mai apucat. De fapt, erau atâtea alte lucruri de făcut cu ea.
Cred că i-ar fi plăcut pisicului meu la Daisy Vet, acolo se tratează tot felul de animale. Probabil nu ar fi fost o idee bună să o ducem când era și porumbelul acesta acolo, dar în alte zile ar fi dat peste iepuri, țestoase și mulți maidanezi ca ea. Da, acolo se salvează și animale ale străzii și se fac demersuri pentru a fi adoptate. Se fac și operații, dar mai ales se fac investigații serioase pentru a pune un diagnostic. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vii pentru un detartraj? Nu ți se face anestezie până nu ai analizele perfecte!
-Ce loc din Europa ți-a plăcut cel mai mult, din experiența ta de porumbel voiajor?
-Mi-a plăcut și în Paris, acolo îmi dădeau boabe scumpe în centrul vechi. Și în Roma m-au hidratat la un cabinet, m-au găsit leșinat pe o bancă. Dar și aici în Băneasa e bine, oamenii ăștia îmi fac tratament. Doar că nu o să mai am voie pe garduri cu sărmă ghimpată, de acum încolo, doar pe statui.
Cel mai interesant interviu mi s-ar părea unul cu o țestoasă, din aia care trăiește 100 de ani. Care a prins și medicii veterinari de acum 50 de ani, 30, 10… Ce ar gândi ea despre tratamentul aplicat la Daisy Vet în anul 2023?
- – Cum ați ajuns aici?
- – M-a adus stăpâna mea, e undeva pe aici, îi recunosc vocea (e adevărat, testoasele pot recunoaște vocea persoanei care o îngrijește și chiar răspunde la numele său). Nu mă lasă să mă îmbolnăvesc, vrea să mă lase moștenire nepoților.
- – Ce boală aveți?
- – O infecție respiratorie, lipsă de vitamina D. Cică să nu mai stau în frig, să ies pe balcon doar când e soare.
- –Cum ați fost tratată?
- – Mi-au luat sânge, m-au uns pe piele cu ceva, mi-au lustruit carapacea, cică e o alifie cu vitamine.
- – Ați mai fost la doctor?
- – E prima dată, neam de neamul meu nu a văzut țestoase la veterinar, dar uite că eu am prins și vremurile astea bune. Și-au dat și ei seama că noi suntem viitorul, nu pufoșii ăștia cu speranța de viață de 15 ani.
Chiar dacă nu vorbesc, animalele știu să-ți arate recunoștința
Animalele nu vorbesc, dar comunică. Pisicul meu nu m-a îndrăgit prea tare când am dus-o la veterinarii din zonă. Este dovedit că o experiență traumatizantă poate avea urmări nedorite. Li se schimbă comportamentul, devin fricoase la ieșirea din casă, nu mai vor în lesă sau cușcă. După fiecare drum la medic, pisicul meu uita să mă iubească zile întregi, era supărată pe mine și îmi arăta asta. Mă gândesc că poate nu e dusă de vineva, ci o fi plecat de acasă de bunăvoie. De aceea e nevoie ca medicii veterinari să fie empatici, altfel fac mai mult rău decât bine. Nu îl trântești pe masă, îi ridici piciorul și-i faci injecția.
Unii spun că este mai important să fii la curent cu ultimele noutăți în medicina veterinară, să ai aparatură medicală, personal destoinic și spațiu suficient pentru a acoperi toate specialitățile. Dar nu este așa. La Daisy Vet se fac ecografii, endoscopii, operații chirugicale, tratamente oftalmologice, cezariană, electrocardiograma, servicii de radiologie și analize de laborator complexe, chiar și deplasări la domiciliu. Dar când vine vorba să-și promoveze serviciile încep cu empatia și dragostea pentru animale, pentru că știu că sunt cele mai importante.
Tot empatie este și atunci când…
- Dacă un medic veterinar îți sugereaza ca animăluțul are nevoie de investigatii amănuntite pentru a pune un diagnostic arată de fapt ca este un bun profesionist si că nu este superficial. E convenabil să rezolvi 10 cazuri pe oră doar din ochi, pare chiar impresionant, dar am văzut ce înseamnă asta.
- Dacă te ceartă că îți îmbolnăvești animalul dându-i hrana nepotrivită înseamnă că-i pasă. Dacă nu i-ar păsa, te-ar lăsa în pace și te-ar aștepta să revii la cabinet peste câtva timp cu afecțiuni gastrice sau renale.
- Dacă nu te lasă să-i dai medicamente de uz uman pisicii sau câinelui, înseamnă că a avut asemenea cazuri și nu s-au terminat foarte bine.
- Dacă îți repetă să-l speli pe dinți pe animăluț, înseamnă că vrea să prevină boli grave. Multe afecțiuni încep de la o igienă orală precară sau inexistentă. Nu poți face asta singur? Du-l la detartraj și îl vei feri de boli cardiace sau renale.
- Dacă îți atrage atenția că blănosul este gras, aproape obez și că trebuie să-l scoți mai des la plimbare, înseamnă că îl vrea cât mai mult în viață. Să fie activ și fericit, nu bolnav și nefericit. Scopul animalelor noastre de casă ar trebui să fie joaca, nu supraviețuirea.
Aș putea să termin aici acest articol, dar pare incomplet. Ar fi mers un interviu cu pisicul meu dispărut. Dacă se întoarce, îi promit că îl voi trata regește. Va merge la medic doar la Daisy Vet, la București, chiar dacă facem o oră și jumătate cu mașina. Va primi cip și gps, va fi lăsat la pensiune când vom mai pleca în vacanță. Va sta la spa cât va avea el nevoie. Va fi un răsfățat. Dacă ar fi acasă, ar fi aici, cu mine, aproape de latop, deloc atent la ce tastez.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2023
Poze din arhiva personala și Facebook Daisy Vet
My Mind. Gânduri și picturi 