Dau vina pe Spring SuperBlog pentru că am văzut marea în luna mai, prima dată primăvara. Tot premieră a fost și cazarea într-un hotel din Neptun, Miorița. Am avut soare de m-am fript pe ceafă și crivăț de mi-a intrat nisip în toate buzunarele.
Dau vina pe Claudia Pătrașcu, sufletul agentiei de comunicare si marketing online SwissPlan.biz, care obligă bloggerii să se cunoască și în offline. Să ne întâlnim și să vorbim la microfon, să ni se ridice tensiunea, să avem ce povesti după aceea. Ne provoacă să creștem, să învățăm, să ne schimbăm viețile unii altora.
Zona de confort nu ne permite să evoluăm. Stând în această zonă confortabilă foarte rar vom face lucruri şi vom trăi experienţe noi.
Dau vina pe Muzeul de Istorie și Arheologie Callatis, pentru faptul că fiul meu a învățat ce fac arheologii și că am văzut o altă față a Mangaliei. Nu au doar o stradă pe care se duc și se întorc, au istorie și comunități diverse, e mult mai fain municipiul decât pare.
Dau vina pe parcul de aventură Paradise Land din Neptun pentru că forțează oamenii să facă trasee din copac în copac. Că-și asumă riscul de alega niște oameni în sfori și a-i trimite pe alte sfori, bușteni, cabluri, tobogane. Că-i învață că trebuie să parcurgă toate etapele, pentru a ajunge la ultima, cea mai fun, tiroliana.
Paradox: trebuie să ieși din zona de confort pentru a crea mai mult confort, deși acest lucru îți aduce disconfort. Mai întâi te doare, crezi că faci atac cerebral, apoi când ai stăpânit noul teritoriu, el devine parte din zona ta de confort. Și tot așa. Evoluezi.
Dau vina pe cei peste 150 de oameni care s-au mobilizat pentru a ține superbloggerii ocupați și conectați. Cea mai vinovată este Ana-Maria Nedelcu, cea care deține Hotel Miorita Neptun, și care, în plină renovare, a avut timp și putere să ne cazeze, să ne dea de mâncare, să ne ofere program artistic prin ACE Zestrea Callatiana, și Blizzard Fashion și să ne plimbe.
Fiecare, pe bucățica lui de profesionist, și-a făcut treaba. Noi, superbloggerii, am avut o singură sarcină: să ținem un speech cât de cât legat. La galele SuperBlog nu vii cu limbă de lemn sau mulțumiri pentru cutărică și cutărică, ci vii cu o poveste.
Eu am ieșit din zona de confort week-end-ul 3-5 mai 2019. M-am simțit un impostor, deoarece am scris doar la 5 probe, din 18. Deși la gală participă doar finaliștii, am întrebat dacă e loc și pentru mine, tot aveam liber de la serviciu. S-a găsit loc și așa am ajuns la cel mai complex eveniment organizat pentru comunitatea SuperBlog, la a 18-a ediție.
Am ieșit din confort la discursul cu care fiecare superblogger e dator. ”Nu scapă niciunul” – mi-a zis Claudia, când am rugat-o să mă sară. Am avut emoții cu microfonul în mână, deși am lucrat în TV și radio mulți ani. Atunci, însă, luam interviuri altora. Nu-mi place să vorbesc despre mine, asta e clar. Știu, eu sunt de vină.
Zona de confort este doar o iluzie, o bariera mentală pe care tu ți-o impui si peste care e greu să treci, de teamă sa nu pierzi căldura și liniștea bârlogului construit cu greu.
Ca să ies din zona de confort, fac acum ce nu prea fac de obicei: promit. Promit să câștig SuperBlog. Nu știu când, dar o să-l câștig. Mă gândesc că, cu trofeul în mână, o să am tupeul și forța să merit toate eforturile ca atâția oameni să-mi organizeze o gală.
foto SuperBlog și arhiva personala
citate despre confort http://motivonti.ro/zona-de-confort-si-cum-putem-evolua/
My Mind. Gânduri și picturi 
Ce surpriză să mă regăsesc în poza din fața hotelului 🙂 Chiar dacă nu am apucat să vorbesc cu toată lumea, a fost o bucurie să-i (re)văd pe cei ce -i citesc 🙂
LikeLike
Felicitări! Foarte fain!
LikeLike