Bucătărie de pictor

Nu poți ține tablouri în bucătărie. Aburii, căldura și grăsimea sunt dușmanii pânzei, sticlei, ramelor de orice fel. Oricâte acrilice și lacuri ai pune peste picturi, se murdăresc, devin lipicioase și triste.

Cred că toți suntem de acord că bucătăria este locul unde se întâmplă viața. Aici ne hrănim, vorbim, râdem tare, ne uităm unii în ochii celorlalți, avem discuțiile importante. Acesta este locul în care, atunci când sufletul meu se prăbușește, vin să gătesc. Cu mult piper, cum îi place fiului. Când îmi zice ”sărut mâna pentru masă, că a fost bună și gustoasă”, mă topesc, el e greu de mulțumit. Cum să nu ai artă în bucătărie, dacă aici ai cele mai multe simțiri? Gătitul este o chestiune de talent și o sursă de inspirație adăugată, împreună cu un strop de dragoste, pentru farfuria perfectă. Nu se poate găti indiferent.

Bucătăria e martoră la multe lucruri, dar nu-mi poate primi tablourile. Copiii mei cu ochi mari sau icoanele pe sticlă trebuie să stea în locuri uscate, fără excese. Sunt o fraieră pentru orice cu strălucire – metal, sticlă, apă. Am stricat multe pânze până am reușit să obțin un anumit efect, ca o reflecție asupra apei, astfel încât să strălucească. Nu aș suporta să-și piardă această strălucire.

Aș vrea să existe soluții pentru a avea artă în bucătărie. Să fac clătite înconjurată de culoare. Să mărunțesc legumele cu cele mai pricepute cutite, primite cadou la cursul de desen cu emisfera dreaptă, unde am pictat cele mai coapte rodii.

Dacă aș avea la dispoziție un spațiu gol, mi-aș face o bucătărie care să-mi protejeze tablourile. Cu o hotă bună și o ventilație modernă. Să nu miroasă a ulei ars, ci a mere și dovleac de toamnă. Să am dulapuri masive, de lemn sănătos, de unde să scot, la nevoie, un set de tacâmuri, dar și o paletă de culori. 

Când un bucătar se află la aragaz, el nu urmează o rețetă, ci amintirea unui gust sau a unei idei noi. El acționează intuitiv, adăugând impulsiv, corectând o nuanță într-un sos, o condimentare, cu ce găsește în bucatarie.  În mod similar, culorile trebuie să fie pregătite pe paletă pentru pictor, așa cum un set de ingrediente trebuie să fie în fața unui bucătar, în timp ce gătește. Procesul este inerent, automat și intuitiv.

Artistul plasează acea atingere a culorii acolo pentru că are sens, se potrivește, la fel cum un bucătar adaugă o picătură de sare, piper sau vin la un sos, pentru a obține gustul exact.

În pictură nu am ajuns să stăpânesc toate culorile primare, secundare și terțiare, cum nici în bucătărie nu știu toate condimentele și roadele pământului. Sunt bucătar și pictor doar pentru familie. Ce pictez îmi decorează casa, un pic și pe la prieteni, iar ce gătesc se mănâncă pe masa de bucătărie sau pe cea din foișor, cu aceiași oameni dragi.

Aș putea, oare, să pictez în bucătărie? Măcar pe fața de masă cu model de mandala? Sau în timp ce mănânc, să mai schițez o margaretă pe vază, mereu mi se par neterminate lucrările dacă tot mă uit la ele.

Cum aș putea introduce eu arta în bucătăria mea? Știu că unele culori afectează mintea. Gri calmează și te ajută să adormi, în timp ce galben, portocaliu și roșu excită ochiul și mintea. Să-mi vopsesc ferestrele? Pereții? Mobila? Îmi vor trezi mintea, iar când voi găti voi inventa noi rețete, oare?

Vreau să am parte de o experiență ”inspiring comfort”, un concept promovat de SomProduct, care oferă produse high-class personalizate după preferințele fiecărui cumpărător. Atenția la detalii, dedicarea și orientarea permanentă spre nevoile clienților au extins portofoliul de produse prin colaboratori din diferite colțuri ale lumii. Și da, au mobilier și accesorii care pot satisface char și un pictor care vrea să găsească culoare și inspirație în bucătăria lui.

foto arhiva personală/www.somproduct.ro

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018