Mamei care va auzi astăzi: ”copilul tău are leucemie”

”Să îmi spui când vine copilul cu leucemia.”

Abia intrasem pe holul clinicii, să iau rezultatul analizelor lui David. Avea un ganglion mare la gât, cât un pumn, oboseală și nu mișca picioarele. Am fost la medicul de familie: s-ar putea să fie ceva viral, a zis, faceți analize.

În hol, ne-am oprit și ne-am uitat în jur, să vedem copilul cu leucemia. Nu a reacționat nimeni, așa că am cerut rezultatul, dacă era gata. Când i-am zis numele, asistenta s-a întors spre medic, în ușa întredeschisă: a venit!

Acolo, în holul de la intrare, medicul a scos foaia cu analizele: are 35.000 de leucocite, nu e bine deloc. Mergeți cu el la București, urgent. Nici nu s-a uitat în ochii mei, știa că o auzisem cu o secundă înainte.

Am luat foaia, picioarele mi se mișcau către ieșire, dar mintea îmi era încă în holul acela, la cuvântul leucemie.

Mă gândeam cum află, în general, părinții că micutul lor are cancer? Tot așa, din greșeală?

Mergem la medicul de familie, consulta copilul și ramane pe pozitie: are simtome de anemie sau ceva viral. Ca să fiți liniștiți, vă dau trimitere la București.

Acasă, am căutat pe Internet și peste tot apărea cuvântul leucemie, toate simptomele se potriveau. A doua zi dimineața, teleghidați, ne-am urcat în mașină, cu bagaj făcut pentru internare, cu toți banii din casă la noi, cu copilul moale și slăbit.

Când ești într-o asemenea situație: te gândești ca mamă, ce am făcut greșit, o fi de la chipsuri, de la salam, de la ciocolată? Din cauza mea, că luat paracetamolul ăla cât am fost gravidă? În ultimele 20 de ore mi-au trecut rapid prin minte toți cei patru ani de viață, dar și cele nouă luni din burtica mea. De ce nu am recoltat celule stem, doar știam de ele, de ce?

Acum 11 ani, criogenarea celulelor stem era la început. Nu credeam că va fi ceva care să reziste, era doar o fiță de parenting, va ieși altceva curând, gândeam.

Scriind acest articol, aflu că la Grupul Cord Blood Center a eliberat până în prezent 78 de unități. Adică 78 de copii au avut boli grave și au fost tratați cu aceste celule stem prelevate din cordonul ombilical și placentă.

placenta celule stem

La Fundeni, la pediatrie, un alt hol, cu copii fara păr în cap, în pijamale. David e luat de mânuță și întepat în deget. În nici cinci minute avem rezultatul: mononucleoza infecțioasă. Se face bine cu hrană, odihnă și izolare.

Am părăsit spitalul și ne-am întors acasă euforici. Mai deschiși ca niciodată, ne-am dat seama că nimic nu e mai important decât sănătatea noastră.

Eu am fost o mamă căreia i s-a spus că fiul ei NU are cancer, astăzi. Dar nu puteam să nu mă gândesc la celelalte familii. În spital, o adolescenta se interna, iar fratelui si părinților ei li se recolta sânge să verifice compatibilitatea. Nici ea nu avea celule stem criogenate.

Prima bancă de celule stem din România a fost înființată acum 14 ani. Cord Blood Center face asta și astăzi, cu două laboratoare de procesare și două bănci de stocare, una în Cluj-Napoca și cealaltă în Otopeni.

M-am tot întrebat de ce nu am recoltat celule stem, atunci? Un pic de comoditate? Da. Poate și prețul, pentru recoltare și păstrare în condiții de criogenie? Sigur.

Nu eram încă mamă atunci. Nu aveam sentimente materne, nu știam ce simte un părinte când i se spune că al său copil are cancer.

Nimic nu te-ar putea pregăti vreodată pentru asta. Ești mamă și acesta este copilul tău. Vei face orice îți stă în putere pentru a-l proteja. Afli ca in copilul tău este ceva distructiv și mortal și nu poti să-l scoți. Nu îți poți sacrifica corpul pentru a găzdui acest cancer.

Da, așa ajungi să vrei, să iei tu cancerul, să te lupi tu cu el, nu copilul ! Atunci nu știam asta, dar acum știu. A fost o lecție pe care am învățat-o și pe care o voi aplica la al doilea copil. Voi alege recoltarea placentei, pentru a-i proteja viitorul. Dar și pe mine, de o asemenea suferință.

Vinovăția părinților este o boală grea, despre care nu vorbim cu voce tare. Ne întrebăm în forul nostru interior cât de calificaţi suntem să fim părinţi şi cum vor fi copiii afectaţi de acţiunile noastre. Deşi ne doare, tăcem. Foarte rar ne arătăm atât de vulnerabili pe cât suntem.

Ce v-am povestit despre David s-a întâmplat acum 7 ani. Se simte ca ieri, o eternitate la fel. Eu și tată lui nu vom fi niciodată aceiași, atât buni, cât și răi. Este acel paradox al celor mai frumoase momente din viața ta, în timp ce le trăiești pe cele mai rele. Pentru o zi, am fost acei părinți cărora li s-a spus că fiul lor are cancer. Pentru restul vieții, în fiecare zi, ne bucurăm că a fost o alarmă falsă.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2020

sursa foto arhiva personala/Cord Blood Center

One thought on “Mamei care va auzi astăzi: ”copilul tău are leucemie”

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: