Susțin și eu dreptul la vacanță

Iute, iute, să vă spun cum a fost. Mi-am adus aminte aseară, am zis că scriu, dar mi-a ieșit din minte. Azi mi-am amintit că trebuia să scriu, dar nu știam ce. După masă, când îmi cădea capul de somn, m-am gândit din nou la prima mea vacanță. Adevărată, în străinătate. Iar dacă nu o scriu acum, o uit de tot.

Se zice că nu ne amintim ce s-a întâmplat, ci ce am povestit ultima dată despre asta. Dacă am înflorit, inflorită rămâne relatarea, creierul nu mai știe ce e adevărat sau inventat.

Destinația este Londra, Anglia, în anul în care prințul William urma să aibă nunta, în martie, în preajma zilei mele de naștere. Eu și o prietenă dorim să vorbim engleza la ea acasă, cu englezi.

Nu avem șansa asta, singurul englez întâlnit e la metrou, un domn curat îmbrăcat, cu plete blonde, ne arătă cum să plătim călătoria. Așa îl țin eu minte, curat îmbrăcat, adică cu haine de firmă, din material care se așază pe om, nimic în plus sau în minus. În rest, ne conversăm cu toate minoritățile: musulmani, români, indieni, bulgari. Un adevărat circuit cultural, cu locuri și oameni de o amestecătură derutantă.

Restaurantele la ei sunt multe, dar mici, cu câteva mese unde să mănânci și să pleci, nu să stai o oră la un suc. Cum mâncăm noi înghesuite, pui tandoori în lipie, la o masă lângă tejghea, într-un restaurant indian, se apropie patronul și ne propune să ne angajeze. Tocmai i-au plecat de la bucătărie două românce.Că ne dă salariu, masă și casă și că putem începe a doua zi.

Doar pentru că ne aude vorbind românește, presupune că suntem imigranți. Nu se gândește că și noi, românii, avem dreptul la vacanță. Plecăm amuzate.

Circulăm cu metroul, aplaudăm schimbarea gărzii la Buckingham Palace, facem poze, ne dăm în London Eye, bem o cafea Costa, intrăm și la British Museum, rămânem impresionate de colecția de medicamente, de la începuturi până azi, ne hlizim la muzeul lui Ripley ”Believe it or not”, intrăm la Acvariu, facem cam tot ce fac turiștii de obicei în capitala asta, unde membrii familiei regale își pun chipul și numele peste tot.

Mă supără o bătătură, de la atâta mers pe jos, și ne oprim la un magazin de adidași, să ne schimbăm încălțările. Suntem păzite non stop de angajați, să nu cumva să plecăm încălțate cu marfa, cum fac de obicei românii, aflăm tot de la ei, când le cerem  intimitate.

Intrăm și într-o farmacie, de fapt o drogherie, să cerem o alifie și, ce să vezi, ni se oferă, din nou, un loc de muncă. Că nu mai au angajat pe această limbă, că românii rezidenți sunt mari consumatori de medicamente și suplimente și … ce vrem mai mult, să zicem mersi că e un loc de muncă curat! Îl refuzăm și pe grec și plecăm, dar deja nu mai suntem amuzate, ci indignate.

Ce ar trebuie să facem ca să fim tratate ca niște turiste adevărate? Să avem și noi dreptul la vacanță, cum bine susține Christian Tour!?

CT-DreptulLaVacanta2-1

Să nu mai vorbim românește pe unde ne ducem? Încercăm la intrarea în Muzeul Figurilor de Ceara ”Madame Tussauds” să ne conversăm în italiană, dar nu ne iese, dăm peste o româncă. Ne recunoaște că suntem de-ai ei, e ceva cu mersul, cu postura, a învățat să-și vadă imediat conaționalii. Râde, râdem și noi și ne îndeamnă să mergem la Hamley’s, un magazin pe 5 etaje cu jucării, acolo fac mereu angajări.

Pe bune?

Mergem și acolo, și la M&M Store, să luăm suveniruri pentru copii, nu să ne angajăm. Plini de români, ne învață unde sunt degustări și promoții și ne tratează ca în România, cu lene, vedem diferența față de ceilalți clienți. Deja suntem mâhnite, așa că ne gândim că facem noi ceva greșit, de nu ne ia nimeni în serios.

Suntem două prietene, care au economisit un an ca să stea patru zile în Londra și care încearcă să bifeze trăirile pe care și le doresc, în general, turiștii. De ce ni se tot oferă locuri de muncă?

Anul acesta dorim să repetăm vacanța în Londra. Au apărut trei copii regali de când am fost noi, al patrulea e pe drum, avem multe suveniruri de cumpărat pe această temă.

Între timp, mi-am descoperit noi pasiuni. Pictez și aș vrea să văd un Van Gogh cât mine de mare, la National Gallery.

Nu mă înțelegeți greșit, am și amintiri frumoase de la Londra. Domnul la costum care citea pe o bancă în Hyde Park, lângă Memorialul Printesei Diana, momentul în care l-am văzut pe Humpty Dumpty, cum stătea el burtos, pe zid, într-o veșnică vacanță, aerul curat, după ploaie, accentul taximetristului în vârstă, care a făcut pe ghidul până am ajuns la Harrods, clădirile, monumentele la liber, nu îngrădite, ca la noi. Totul m-a marcat, dar am eu of-ul ăsta, că nu m-am simțit tratată ca un turist. Chiar și la hotel, românca Nicoleta m-a tutuit de cum mi-a citit numele pe rezervare.

Poate că dezorientarea noastră a atras astfel de comportamente. De aceea, de data asta, nu mai mergem pe cont propriu, ci ne facem  vacanta cu Christian Tour. Au o propunere de sejur, ”Descoperă LONDRA, un oras de poveste”, un circuit organizat, cu ghid însoțitor din partea agenției și cu tot felul de alte opțiuni. Vreau să beneficiez de mici ponturi pe care doar ghizii locali le știu, să mi se facă un program rațional, nu haotic. Să fie totul bine organizat, ei să mă ducă peste tot, iar eu doar să fac poze. Să fie altcineva cu grijile.

Christian Tour vrea ca toți românii să știe că au dreptul la vacanță, la sejururi cu prețuri rezonabile, cu oferte bune, personalizate, venite din partea unor profesioniști. Muncim în țara noastră, economisim și ne facem vacanțe ca toți ceilalți europeni.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019

foto arhiva personală și ChristianTour.ro

One thought on “Susțin și eu dreptul la vacanță

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: