Poveștile de Crăciun sunt despre amintiri

Mersul la teatru sporește cunoștințele literare, toleranța și empatia. Am învățat despre asta la facultate, la un curs ținut de un actor tânăr, care ne spunea să scoatem nasul din cărți și să mergem la spectacolele live ale pieselor pe care le studiam. Ne învăța, pe noi, studenții de la Litere, să mergem în grupuri și să spunem că suntem studenți la Teatru. Ne lăsau gratuit în sală, stăteam pe jos, nu scoteam un sunet, nu atrăgeam atenția asupra noastră. 

Avea dreptate tânărul nostru profesor. Iar când mersul la teatru se face în perioada sărbătorilor, când inima și mintea sunt primitoare, atunci spectatorii absorb tot și sunt mai capabili să recunoască și să aprecieze ceea ce cred și simt ceilalți oameni.

Teatrul e unul dintre cei mai importanți catalizatori de empatie. Spectatorul de teatru nu e unul pasiv, ci dimpotrivă. Într-adevăr, stai așezat într-un fotoliu, dar observi oameni diferiți în situații cu care poți rezona. Inevitabil, afectiv ești pus în locul lor. Iar asta generează o mai bună înțelegere, o gândire critică sau măcar o dilemă.

Sunt curioasă ce va însemna o Poveste de Craciun pentru fiul meu. Are 9 ani , e vârsta potrivită să meargă la un spectacol la Sala Polivalentă din BucureștiPoveste de Craciun, organizat de Opera Comică pentru Copii, va avea loc pe 4 decembrie 2018 și va fi un spectacol mozaic, în regia lui Cristian Mihăilescu, cu nume mari din artele spectacolului și invitați surpriză.

Provocați de la vârste mici să aibă o dezbatere prin observație, spectatorii se transformă în adulți mai responsabili, dar și într-un public al teatrului de mâine. Spectacolul Operei Comice va intra pe lista de activități pe care noi, ca familie, le facem de sărbători și care-l învață pe David că sărbătoarea Crăciunului este despre empație și amintiri, care vin direct din inimă și nu din portofel.

Avem și noi povestea noastră de Crăciun, care este despre oameni. Facem schimb de ornamente cu prietenii, coacem cozonac și îl mâncăm afară, cald, cu vecinii, confecționăm globuri și decorațiuni. Ascultăm melodiile clasice de Crăciun, colindele românești și ne uităm la filme vechi. 

Prea adesea negăm copiilor plăcerea de a face ceva pentru alții. Copiii sunt minunați la  brainstorming pentru idei de cadouri. Întrebați-i: “Ce ați observat că o bucură pe mătușa Maria?” Sau “Ce credeți că-l poate face fericit pe bunicul, anul acesta?” Implicându-i în alegeri îi obligăm să fie atenți la cei din jur. Cadourile noastre, de obicei, stimulează funcția ”împreună”. Oferim jocuri de societate, e care să le jucăm împreună, plecări la patinoar, intrări la piscină sau bilete la spectacole.

Iar toate astea le scriem într-un jurnal al sărbătorilor de iarnă în familie. L-am început acum trei ani, când era David în clasa pregătitoare și am început să înlocuim jucăriile cu evenimente de ținut minte. În primul an au fost doar fotografii, dar apoi, pe măsură ce a învățat să scrie, băiatul a umplut câteva pagini. Cu cadourile primite, dar mai ales cu oamenii și experiențele trăite.

Eu, de exemplu, imi aduc aminte multe podele. De când eram mică, sub 10 ani. Podeaua pe care stăteam cu mătușa mea și desfăceam instalațiile de pom încâlcite. Podeaua pe care împărțeam dulciurile pe categorii: bune, foarte bune, de mâncat acum, de păstrat. Podeaua pe care stateam si mă uitam la bunicul meu cum se bărbierește tacticos, pentru a mai trage un pic de timp până să ne așezăm la masă, îi plăcea să stea până târziu, iar noi muream de somn. Pământul din fața casei, pe care nu aveam voie să-l călcăm de câte ori ieșeam să-l surprindem pe Moșu. Inevitabil, adormeam, iar cadourile apăreau a doua zi, ca prin miracol. Nu-mi aduc aminte însă absolut niciun cadou.

Emoții. Îmi aduc aminte emotii.

Și pentru David vreau emoții, vreau să cunoască artele, să fie deschis către tot ce este uman pe această lume. Să asocieze Crăciunul cu dezvoltarea sa spirituală.

Pentru copii, teatrul este pură magie și cel mai frumos cadou pe care-l putem face de Crăciun.  Luminile, costumele, decorurile și personajele se adună într-un loc unde se combină,  pentru a-i duce într-o călătorie spre o lume necunoscută. Este o artă care nu numai că întreține, ci îmbogățeste viețile copiilor noștri în multe feluri. Îi ajută să se conecteze cu emoțiile lor, pentru a întelege părți din ei înșiși care nu s-au dezvoltat încă, pentru a pune lucrurile în perspectivă și a-și elibera sentimentele. În cele din urma, le va permite să-și dezvolte și empatia, sentimentul pe care eu vreau să-l văd cât mai des la copilul meu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: