Educația alimentară, fără părinți ipocriți sau extremiști

Lumea nu mai vrea să vadă calea de mijloc. Bunul simț. Normalitatea. Doar extremele.

Daca alăptezi la doi ani, o să nenorocești copilul, nu va fi niciodată independent, un mămos care își va lua bătaie de la nevastă. Daca îi dai lapte praf de la naștere, ești o criminală, pentru că e plin de chimicale, aluminiu, otravă. Dacă îi dai lapte de vacă, îl îngrași și îl umpli de tumori.

Fara zahăr, miere, sare. Fără prăjeli, aburi sau cuptor, că sunt distruși nutrienții. Totul raw, cât mai raw, trebuie să  măsori fiecare îmbucătură și să-ți dai teza de doctorat în bucătărie. Mâncarea să aibă gust, dar mai ales aspect. Iar înainte de culcare să calculezi câte vitamine, proteine și glucide a păpat copilul în acea zi.

Nimic nu faci bine, oricum o dai.

Fiul meu mănâncă bio și sănătos cât pot eu să-i dau, dar dacă mergem la cinema îi cumpăr popcorn și suc, dacă merge în excursie și opresc la fast-food, are bani să-și cumpere un hamburger.  Nu vreau să ajungă să fure chipsuri din supermarket sau să povestească la psiholog, adult, câte frustrări a avut în copilărie.

Sigur, am alăptat doar șase luni, până am plecat la serviciu. Laptele matern are beneficii enorme, dar copiii cresc și cu lapte praf. Și sunt frumoși, deștepți și sănătoși. Asa că nu mi se pare un capăt de țară.  Îmi plac de mor mamele care alăptează atât cât vor, care decid că opresc alăptarea pentru că le e mai bine asa.

Diversificarea. Da, se începe cu legume, nu cu suc de fructe. Cu dovleac și morcov. Dar sincer, dacă începi cu fructe în loc de legume n-o să leșine nimeni. Important e ca, per total, să ai un copil care să mănânce echilibrat. Și asta depinde de alți factori, nu neapărat dacă ai început cu măr sau morcov. Iar dacă îi dai ca în cărțile de nutriție, crezi că la școală va mânca altceva decât salam? Nu! Va veni cu pachețelul intact înapoi și îți va spune că i-a dat doamna un leu să-și ia un corn cu ciocolată, că se plângea de foame. Mi s-a întâmplat, m-am simțit ca naiba și de atunci nu îi mai pun turte de ovăz, ci sandviș cu ce vrea el.

Putem să găsim o cale de alimentație sănătoasă, chiar daca bagă mâna-n tort o dată pe an. Îi facem educație pentru că îi spunem de 100 de ori pe zi cum să se comporte frumos, când greșeste, să fie politicos, că te rog, multumesc, cu plăcere, că nu-i frumos să țipe, să ajute. Îl îndemnăm să aleagă singur: când mănâncă ciorba și când felul doi, cât doarme, cu ce se joacă seara, ce culoare de pai își alege, care e ordinea corectă a piticilor pe raft, cu cine împarte punga cu curmale, dacă își pune  pasta de dinți verde sau cea albă.

Facem cum putem noi mai bine. Ne mai enervăm, mai țipăm, ne pare rău, ne jucăm, învățăm. Îi spunem ce e bine și ce e rău, iar el alege.

Nu cred că îl stric lăsându-l să aleagă singur și să mai calce strâmb, pentru că văd cât de politicos e, atent, că nu lovește niciodată un copil, că are răbdare la spectacol, că râde mai tot timpul și în general, face alegeri bune. Mă gândesc că vor trece anii, va experimenta și va ști ce e bine și ce e rău când vine vorba de alimentație.

Și eu am învățat din mers. După 1990 ni se părea că tot ce se vinde în magazine ne face bine. Sau, în orice caz, că nu ne face rău. Treptat, am aflat despre aditivi, chimicale, modificări genetice, am renunțat la multe lucruri până am ajuns să alegem în cunoștință de cauză. Am avut parte de români care au făcut un brand din a-i educa pe alți români. Într-un fel, Sanovita a făcut pentru generația mea de părinți derutați ceea ce fac eu pentru copilul meu. Îi spun ce e bine,  îi ofer produsele, iar el alege dacă le mănâncă. Îi spun argumentat, cu informații logice, îl păsuiesc, îl înțeleg, îl las să mai facă și greșeli. Nu există soluția bruscă, abruptă, nu-și schimbă nimeni obiceiurile alimentare peste noapte, ci treptat, prin perseverență și argumente logice.

Am avut momente când era să mă dau bătută,  am zis că nu mai gătesc nimic, că iau și încălzesc la microunde și are copilul burta plină. Dar mi-am revenit și am insistat, am cumpărat, am combinat și i-am explicat că e mai sănătos să mănânce migdale, decât caramele. I-am dat și dulciuri, la ocazii, doar nu era să-i interzic să mănânce ce găsește în ghetuțe de Moș Nicolae?!

Sunt sigură că aceleași probleme le-au avut și cei de la Sanovita cu clienții lor. Ar fi putut să glazureze alunele vândute, să importe semințele de dovleac din China, să aducă cele mai ieftine și de slabă calitate produse, dar nu! Au insistat să comercializeze doar soia nemodificată genetic, doar produse bio, a căror proveniență este clară și controlată.

Nu cred că îl stric dacă îl las să mănânce ce îi place, atâta timp cât face alegeri relativ sănătoase. Nici nu ar avea cum altfel, nu poate alege decât ce există în frigiderul sau dulapul de acasă. Iar aici noi controlăm ce punem, noi facem cumpărăturile.

Eu vreau să vă vorbesc despre normalitate aici. Calea de mijloc. E așa, o presiune enormă pe părinți. E ok să fii un angajat prost, un șef prost, să fii prost pur și simplu,  dar Doamne ferește să nu fii mama sau tatăl perfect!

Trageti aer in piept, zâmbiti și luați totul mai ușor, crescutul copiilor ar trebui să fie o chestie fun și naturală, normală, nu o lucrare de diplomă în nutriție.

Dragi părinți, hrăniți-vă copilul cu alimente bio, crescute în anumite condiții, de la producători pe care-i cunoașteți, dar nu faceți din asta o obsesie! Nu face bine nimănui să vă ia inima la galop când aflați că micuțul a mâncat bombonica oferită de un coleg la școală! Nici vouă, nici lui.

Acceptați că există și excepții, tocmai pentru a ajunge să apreciem lucrurile bune. Și nu fiți ipocriți! Nu-i puteți cere copilului să mănânce doar frunze și boabe, când voi înmuiați pâine în uleiul din tigaie și vă lingeți pe buze.

Cuvintele de mai sus le-aș spune în fața a sute de părinți, majoritatea persoane cunoscute, cu care am interacționat în ultimii 9 ani, de când am copil. Câte familii, atâtea obiceiuri! Unele mai bune, altele mai puțin bune.

Am privit cu îngăduință părinții care recunoșteau că încearcă, dar nu le iese întotdeauna, că au aplicat diferite metode ca apoi să ajungă la un compromis, că au pornit în trombă, dar au lăsat-o mai moale, pentru sănătatea lor. I-am judecat, însă, pe cei extremiști, care fie nu se implicau în alegerile alimentare făcute de copii, fie le măsurau fiecare dumicat.

Sfatul meu este să aveți răbdare și să-i modelați o alimentație sănătoasă copilului în timp. Educația, de orice fel, cere timp și răbdare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: