După furtună, vrem empatie

Un preot, care slujea într-o comună, se întoarce acasă cu trenul, după câteva zile de absență. În gară întâlnește un enoriaș.

„Ia zi, omule, ce mai e prin sat?”

„Trist, părinte. Cu adevărat trist, ce să mai zic?… A venit o furtună de mi-a distrus casa de tot.”

„Vezi, omule? Nici nu mă miră”, spuse parohul încruntându-se. „Îți aduci aminte că te-am avertizat în legătură cu felul tău de viață? Niciun păcat nu scapă nepedepsit.”

„Furtuna a distrus și casa ta, părinte”, a adăugat săteanul.

„Serios?!” se miră preotul pe moment, dar completă imediat. ”Eu am asigurare, iar tu nu ai. Vezi, Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri!” – găsi imediat preotul replica potrivită. 

Recunoașteți situația? Criticăm și judecăm, în loc să empatizăm și să încurajăm oamenii Tipic românesc.

Nu aștepta necazul pentru a-ți deschide cu adevărat mintea, ochii, inima către tot ce se întâmplă în tine și în jurul tău, deopotrivă. Întâmpină-i pe ceilalți cu înțelegere, cu susținere, cu dorința de a-i ajuta. Iar dacă nu-i poți ajuta, măcar nu-i răni, nu-i mai lovi și tu.

Da, vorbesc mult în ultimul timp despre empatie. Față de oameni, față de animale, dar și față de lucrurile care ne protejează. Casa, de exemplu.

Dacă ar fi să intrăm în mintea unei case, ce am găsi? Ce gândește ea despre noi, despre felul în care o îngrijim? Să citim din jurnalul ei:

”martie 2018

Vremea asta indecisă nu-mi place. Frig noaptea, soare orbitor la amiază. Vântul îmi ciufulește șindrila, iar burlanele astea s-au zdrențuit. De la îngheț, nu-mi mai simt colțurile. Am bufeuri, dar și frisoane. Tremur toată. Țevile mă înțeapă în pereți, mă dor încheieturile, imunitatea mi-e la pământ”.

Are fundație săpată în 1975, de bunici, cu muncitori plătiți cu ziua, câte o cameră adaugată la fiecare cinci ani, etaj și mansardă făcute acum opt ani. Am locuit în ea mai multe familii și generații, ne-am folosit de fiecare colț al său.

E drept, pereții au igrasie și mucegai, dar am pus mobilă și nu se vede. Caloriferele vechi sunt zgomotoase și capricioase, congelatorul nu se mai oprește din tors, ne sar siguranțele, ne pică tencuiala, avem condens. Dar e cald, plătim facturi enorme pentru asta, de ce oare se plânge ea, casa?

 ”aprilie 2018

E așa de rău că vreau să mă dezvolt personal? Să visez la mai mult? Am auzit că alte case au certificat energetic.  Vor chema și pentru mine, vor descoperi că nu mai fac față atâtor oameni, cu atâtea gadgeturi și electrocasnice? O să mă  treacă la clasa G, ultima! Nu mi se poate întâmpla mie o asemenea rușine, vreau și eu clasa A, cum e vecina mai tânără.

Adevărul este că noi am fost ocupați cu socializarea. Lumea asta, a pictorilor, în care am intrat acum câțiva ani, este boemă, cu întâlniri multe și reguli puține. Am avut și treizeci de persoane pe week-end, au dormit și în balcon! Unul își făcea duș, altul își spăla pensulele, cât să ducă și instalațiile noastre? Cât să reziste rețeaua electrică, concepută pentru anii  ’80, când aveam doar un frigider și un televizor? Acum sunt cinci televizoare, zeci de telefoane la încărcat, două frigidere, congelator, multe laptopuri în priză. Consumăm cantități monstruoase de curent.

” iunie 2018

Am discutat cu vecina, de clasa A. Mi-a zis că nu s-a pomenit să fie aragaz lângă frigider, că de aia face atâta zgomot, că nu mai ajunge să se răcească. Mi-a zis de becurile cu led, economice, și că nu e necesar să fie un bec aprins toată noaptea pe verandă, s-au inventat lămpile cu senzor de mișcare. M-a lămurit ce e cu opțiunea rapidă, de 20 de minute, a mașinii de spălat. Dar mi-a zis clar că nu am nicio șansă să ajung pe podiumul claselor energetice dacă nu mi se face o reabilitare termică. Și vecina din dreapta, cea cu termopane albe, a zis la fel”.

Ar fi trebuit să ne dăm seama că există o suferință. Ne-am tot hrănit din energia casei și am stors-o. Când eram doar noi , cei din familie, suporta. Când ne-am schimbat stilul de viață, ne-am făcut noi pasiuni, i-am cerut mai mult. Am chemat toți artiștii ăștia s-o picteze, au intrat în intimitatea ei. I-au apreciat ridurile, crăpăturile, ferestrele de lemn uscat în timp. Așa sunt pictorii, se hrănesc cu tot ce întâlnesc, îi transferă energia pe pânză.

 ”august 2018

Rețeaua mea electrică poate ceda oricând. Realizează cineva asta? Cu tot consumul ăsta, fac bine naturii? Vreau energie verde! Ferestre mari, să intre lumina naturală. Încălzire prin pardoseală, o centrală termică solară. E așa de greu să plantezi o barieră de copaci, pentru a mă proteja de vânturile reci sau soarele puternic? Nu se găsește un gadget care să capteze apa de ploaie pentru a o folosi la baie”? 

Acum avem explicații și soluții pentru toate simptomele. Casa asta încearcă de mult să ne spună ceva și noi am fost prea ocupați cu … trăitul. Ceea ce nu e rău. Dar am fi putut să trăim mult mai bine cu facturi mai mici, fără frica unui incendiu izbucnit de la un scurtcircuit, cu un sistem de încălzire performant.

”septembrie 2018

Simt pași prin camere. Niște oameni îmi măsoară unghiurile, talia, reflexele. Se închid și se deschid uși. Tipii noi măsoară, scriu, îmi fac o termografie. Nu știu de ce, dar încep să simt energie pozitivă în jurul meu. Familia se uită altfel la mine, cu drag și respect. Deja mă simt mai bine, încerc să-mi îndrept burlanele, vreau să iau o gură de aer curat, dar nu pot, of, ferestrele astea mici mă sufocă!”

certificat-energeticRenovăm casa. Experții ne-au sfătuit să schimbăm și caloriferele, instalațiile de apă, prizele și cablurile. Îmbrăcăm pereții exteriori, facem un sistem de ventilație, schimbăm ferestrele cu unele mari, izolăm și acoperișul. Trebuia s-o facem de mult timp, dar nu e prea târziu. Ne vor costa îmbunătățirile, dar vom amortiza cheltuielile cu facturi mai mici și cu o casă plină de energii pozitive. Iar la o furtună, nu vom rămâne fără acoperiș, ca enoriașul din povestioara de mai sus. Sau măcar vom putea să ne facem asigurare, ca preotul, deoarece vom avea certificatul energetic corespunzător.

”octombrie 2018

Un nou început. Pentru mine și familia mea. Iarna asta vom avea căldură, lumină și poate și un certificat energetic clasa A. Nu că ar conta foarte mult, dar le-aș arăta vecinelor că și proprietarilor mei le pasă. Sunt empatici, cum le place lor să spună”.

”De îndată ce furtuna se termină, nu îți vei aduce aminte cum ai reușit să supraviețuiești, nici măcar nu vei fi sigur dacă  furtuna s-a încheiat cu adevărat, dar un lucru este sigur: nu vei fi aceeasi persoana care a intrat” – Haruki Murakami.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: