Tu ce problemă de viață și de moarte ai?

Arthur Williams este un neînțeles, portretizat de Ben Stephenson în O posibila problema de viata si de moarte. Criticii literari spun că așa am fost, suntem și vom fi toți. Chiar dacă nu realizează inițial, cititorul este expus unei alte perspective a lumii, una care a existat întotdeauna în mintea lui, dar nu a fost niciodată redată într-o viziune grafică.

Tipic pentru majoritatea copiilor și la fel ca Arthur Williams, toți am gândit, la un moment dat, că nu suntem apreciați de adulți. Cartea, editată de RAO, mi-a amintit resentimentul pe care l-am avut față de adulți când aveam zece ani, cât de mult îi uram pentru că nu-mi înțelegeau mintea sau cel puțin nu îmi arătau asta prin gesturi sau priviri. 

ben-stephenson-o-posibila-problema-de-viata-si-de-moarte”O posibilă problemă de viață și de moarte” marchează debutul lui Ben Stephenson, un scriitor canadian. Datorită faptului că romanul este scris cel mai mult în vocea lui Arthur, care are zece ani, vocabularul și enuțurile sunt simple, dar critice la modul  în care funcționează lumea. Prin scrisorile pe care le schimbă cu mătușa lui, este evident că Arthur este un copil arogant și la un centimetru distanță de a fi narcisist. El crede că este foarte capabil să se îngrijească de el însuși, suficient de competent să se ocupe de propriile gânduri, deoarece este egal cu bătrânii săi. Are îndrăzneala să pună la îndoială abilitățile tatălui, ajungând chiar să creadă că adevăratul său tată este în altă parte, eventual călătorind cu un balon cu aer cald.

”De ce unii oameni renunţă la alţi oameni? De ce renunţă la ei înşişi?” – se întreabă Arthur.

Toată lumea a avut o perioadă rebelă pe parcursul unui anumit moment al copilăriei. Toți am crezut că ne confruntăm cu probleme de viață și de moarte. Dacă aș fi prieten cu Arthur, i-aș cere să-l citească pe Dostoievschi. Că ești prea bun pentru lumea asta, că vrei să ai alți părinți, că un caiet jerpelit găsit în pădure se termină brusc la pagina 57?!! Astea nu-s dileme importante. Personajele din ”Crimă și pedeapsă”, ”Amintiri din casa mortilor” , ”Adolescentul”, ”Idiotul”, ele au dileme. Dacă ar fi citit cărțile scriitorului rus, Arhur s-ar fi liniștit total și ar fi ieșit la un fotbal cu amicii lui nedemni. Sunt oare prea dură să pun un copil de 10 ani să-l citească pe Dostoievschi? Îi stric copilăria? Eu zic că l-aș scuti de adolescență, o perioadă și mai grea. Și mai frământată. Cu alte probleme de viață și de moarte.

Maturizarea este modul corect și echilibrat de a judeca, când știi sau măcar intuiești cine ești. Te cunoști și orice s-ar spune despre tine, nu te atinge.

Raskolnikov al lui Dostoievschi află cine e după ce omoară un om. Înțelegerea vine la pachet cu acceptarea. Arthur crede că știe cine e la vârsta de 10 ani și se răzvrătește. Păi nu trebuie să-i dăm niște cărți să citească?

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: