Casă de pictor sociabil

Locuiesc în provincie și muncesc în București, pe proiecte. Adică dimineața mă scol cu aer de Breaza în plămâni, cât să-mi ajungă o zi de muncă. Nu a fost job unde să nu fiu invidiată pentru asta, de către ceilalți care aveau praf în nări în orice moment al zilei și care ar fi vrut să nu mai vadă blocuri niciodată în viața lor.

Provin dintr-o familie prietenoasă și ospitalieră. De aceea, prietenii câștigați pe unde am lucrat au fost bineveniți la casa mea din Breaza, oraș prahovean, denumit și ”al șaptelea sector al Capitalei”. La final de săptămână, populația se dublează cu bucureștenii veniți la vile.

Ezitanți la început, mi-au pus întrebări de genul: da apă în casă ai? Din ce e făcută casa, ai carii de lemn, sunt alergic!? Dar ai unde să ne culci, nu mai bine venim cu corturi? Toaleta e în casă? Dar sunt animale sălbatice în zonă, ai gratii la geam?

Întrebările astea sunt și ele bune la ceva. Îți dai seama cum vede bucureșteanul un cămin pe pământ.

Când am cumpărat casa, acum 18 ani, nu m-am gândit că va deveni pensiune de week-end pentru prieteni. Iar după ce am urmat un curs de desen cu emisfera dreapta și s-a aflat că stau printre dealuri, s-au mutat la mine. O dată pe lună sunt gazda unor pictori amatori, iar la terminarea cursului îmi rămâne un tablou făcut aici. Am 11 tablouri până acum, care au cumva legătura cu casa, cu oamenii care se perindă pe aici, cu peisajul.

Au trecut 15 ani de când tot primesc oaspeți aproape săptămânal și casa a suferit modificări multe. Le-am făcut noi, cu meseriașii din zonă, în timp. Am luat idei de pripas și am băgat ciment și unde trebuia și unde nu trebuia.

În ultimul an, am simțit casa mea neîncăpătoare. Nu mai e ce trebuie. Copiii au crescut, noi avem tot felul de preocupări, prietenii s-au înzecit. Unii ar spune că am evoluat.

21616534_1317644671697716_7651104025108162150_nPictez, după cum știți, acest blog este plin de ”operele” mele și ale altora care mă inspiră. La nivel de începător. Urmăresc munca a sute de artiști din toată lumea și îi văd în acțiune, în atelierele lor boeme.  Îmi doresc și eu un studio de artist, cum sunt descrise în cărțile de artă.

V-am povestit cum m-am apucat de pictat? Am scris un articol despre un pictor și i-am făcut multe poze cu aparatul digital, atunci existau doar pe la reviste. Într-o zi m-a sunat că are o știre pentru mine, să merg până la magazinul plastic. A ales vopseluri de diferite culori şi un top cu nişte cartoane speciale, pânzate. A cerut să-i fie împachetate şi la ieşire m-a îmbrăţişat şi mi-a oferit pachetul. Eram atât de emoţionată că nici nu ştiam pe unde calc. Zile întregi m-am gândit că e o greșeală. Am zece ani de când pictez, iar viața mea e alta. Nu zici c-o trăiesc eu, e dintr-un film.

Așa că am decis să vindem casa de la Breaza și să ne facem alta, mai aproape de București. Eu aș fi vrut la Balcic, dar mă mulțumesc și cu Mogoșoaia. Neapărat lângă lac. Ne interesează un spațiu în care să nu ne călcăm unii pe alții pe bătături, să ne simțim bine, pentru că asta contează: să avem prieteni cu care să ne trăim viața frumos.

De data asta o vom construi pe baza unui proiect de casă, pentru a face ceva durabil și cu sens. Eu vreau al doilea etaj pentru pictat, copilul vrea  parterul pentru echipa lui de fotbal, soțul vrea garaj și magazie. Șapte dormitoare ar ajunge, living pe fiecare etaj, o bucătărie mică la parter. Nu prea gătim noi, decât pentru distracție, e pierdere mare de timp! Pentru prieteni, vom avea mult spațiu afară, acoperit sau amenajat.

După ce ne-am consultat cu toți cei implicați am făcut o listă cu ce ar trebui să aibă noua noastră locuință.

Casa ideală are atâtea băi câte dormitoare sunt

Știți sentimentul acela, de a fi mereu în gardă, în momentele cele mai intime? Am tot împărțit băi, cu frații, la cămin, prin gazde. Știu, o să spuneți că nu-i hotel,  ci casa unei familii. Dar când în zonă sunt, în același moment, peste zece persoane, cum te descurci?Eu simt că fiecare om merită baia proprie, chiar și artiștii, despre care se spune că nu prea sunt interesați de aspectul fizic, ci mai mult de cel metafizic. Instalațiile trebuie să fie cele mai rezistente, iar în zonă să fie neapărat canalizare. Mulți invitați, multă apă care curge pe țeavă, iar eu m-am săturat de vidanje și tot ce implică ele.

Pereții trebuie să fie tari, am multe tablouri de atârnat

Nu vreau rigips sau materiale moi, fie ele ecologice. Vreau pereți tari, de cărămidă sau BCA, în care să bat cuie serioase, pentru tablourile mele. O să umplu pereții! Tavanul trebuie să fie înalt, vor fi multe șevalete de încăput.

Știați că tablourile se agață cu 10 cm mai jos decât înălțimea la care te-ai aștepta să fie? Într-o sufragerie, unde oamenii vor sta așezați majoritatea timpului, tablourile ar trebui să fie la 12-14 cm deasupra marginii spătarelor scaunelor. În hol oamenii stau în picioare așa că, urmărind regula că totul trebuie pus la nivelul ochilor, tablourile trebuie amplasate la înălțimea medie a unui om.

Multe prize

Probabil nu vor fi niciodată suficiente prize într-o casă, mereu se va găsi un dispozitiv care are cablul prea scurt sau o priză care e poziționată prea departe. Vreau să renunț la prelungitoare, să nu mai văd cabluri încurcate, iar dacă se introduce obligativitatea să existe încărcătorul universal pentru telefon, atunci scap și de firele de tot felul, de prin  sertare!

Voi renunța la televizoare, vor fi doar radiouri. Îmi plac vocile de radio, ele spun știrea pentru urechi, nu pentru ochi. Fiecare cu talentul său, pe care trebuie să-l ofere oamenilor.

Jim Carrey pictează. Știați, nu? El a decis să se dedice unei arte în care, spune el, nimeni nu îi poate spune: ”ce pot sau nu pot să fac”. Are un atelier imens, ca o hală,  iar pânzele sunt mari, excesiv de mari. ”Am nevoie de culoare” – povestește el oricui întreabă. Și de lumină, zic eu.

Ferestre mari

Aș vrea pereți întregi cu geam, avem nevoie de lumină în tot ce facem. Să văd afară, dar să fiu și protejată. Neapărat ferestre glisante mari pentru livingul care se continuă în terasa deschisă. Da, voi avea balcoane peste tot unde se poate. În niciun caz închise, cum se poarta la noi în țară, ci deschise, cum am văzut în țările nordice, deşi vremea e mult mai neprietenoasă decât pe aici.

Lumina naturală este foarte importantă, cu efecte directe asupra sănătății, ne face mai activi și mai productivi. Întunericul și lumina artificială scad performanța și dau dependență de cofeină, nicotină si medicamente. Eu m-am lăsat de fumat, de când mă joc pe pânză, mirosul vopselurilor de sub unghii nu se împacă cu tutunul.

Încălzirea va fi prin pardoseală

Urăsc calorifelele și aspectul lor total inestetic. Voi avea multe perdele și draperii și va trebui să le tai sau să le ridic, ca să nu acopere sursa de căldură, așa zic specialiștii că se face economie. Nu-mi plac rufele puse la uscat pe calorifer sau castronul cu apă, ca să nu se usuce aerul, pe care îl dărâmă mereu pisica.

Casa mea nouă va avea încălzire prin pardoseală. De ce nu prin pereți, cum e noul trend? Pentru că pe pereți vor sta tablourile, evident.

Două foișoare

Unul pentru adulți, celălalt pentru copii. Să stăm afară când plouă, să respirăm aerul cel mai curat din lume. Ce fac artiștii când nu stau la șevalet? Noi ne uităm la filme, afară. Avem un proiector, întindem un cearșaf și ne prinde dimineața pe șezlonguri și hamace.

Mirosul specific de după ploaie este asociat cu mirosul de iarbă proaspătă și se află pe multe dintre listele cu lucruri care pot genera starea de fericire. Fenomenul a fost analizat recent (s-a dat la știri) de doi oameni de știință, care au descris mirosul ca o combinație de uleiuri vegetale eliberate din sol. Atunci când o picătură de ploaie lovește o suprafață poroasă, produce mici balonașe de aer. Ele pornesc apoi cu viteză în sus, la fel ca într-un pahar de șampanie, și eliberează în aer particule microscopice numite aerosoli, încărcate de bacteriile care se află în sol. (sursa stirileprotv.ro)

În curte voi avea trasee betonate

Când faci o potecă, toată lumea merge pe ea, deși nu duce nicăieri. Ai putea s-o iei pe arătură, în altă direcție, dar te gândești că omul dinaintea ta știa ceva ce tu nu știai.

Eu voi avea alei betonate în curte, pentru plimbări. Trasee, cu indicatoare, popasuri. Vor fi bănci, grupuri de flori, decorațiuni, ca la o grădină botanică. Să nu mă întrebe toți ce pom e unul sau altul, ci să citească. Vreau să am mango, kiwi, un măslin și un mandarin. Da, am pus odată, la un chef, cinci măsline într-un ghiveci cu mușcate. Au ieșit trei măslini! În casă vreau bonsai. Mulți, să-i chinui eu.

 

sigla-AIA-2016-300x153În momentul ăsta ne interesăm de firme care fac proiecte case și de constructori care să ne accepte  ideile. Și cum toate se aranjează în viață, unul dintre prieteni ne-a zis că vrea să ne cumpere casa de la Breaza și să-i păstreze destinația, de pensiune pentru prieteni. Vom angaja un evaluator ANEVAR care ne va spune valoarea casei și o vom vinde cu o clauză dintr-alea: să fim primiți în vizită o dată pe lună.

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

poze arhiva personală și Aia proiect;

 

Advertisements

One thought on “Casă de pictor sociabil

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: