Pâine prăjită cu unt galben

Primul meu blog s-a numit pâine prăjită cu unt. Cineva mă sfătuise să aleg ceva care îmi place, să îmi iubesc blogul, să nu-l abandonez după trei postări. Să mă întorc la el ca la ursulețul ciufulit păstrat în sufrageria mamei.

Dacă ar fi să aleg un singur fel de mâncare pe care să-l mânânc la micul dejun în fiecare zi din restul vieții mele ar fi pâine prăjită cu unt. Crocant, cu miezul plin și cu sare multă.

Blogul nu l-am ținut, adesea primeam feedback negativ de la cititorii care s-ar fi așteptat la un specific culinar, dar găseau niște cugetări comune, de blogger frustrat. Se legau de numele blogului, pentru a-mi trasmite că o femeie care mănâncă doar pâine cu unt dimineața este lipsită de imaginație și, probabil, grasă.

Dacă mănânc pâine cu unt foarte des nu înseamnă că sunt lipsită de imaginație. Ci că știu ce vreau, că am un unt foarte bun și că stau lângă o brutărie. Pâinea este de zeci de sortimente: cu secară, cu semințe, cu stafide, măsline sau orice ai vrea să comanzi. La fel și untul. Cu procent de grăsime diferit, fiecare cu modul său de preparare, în funcție de producător. Contează cum e crescută vaca de unde provine, ce mănâncă, ce vede toată ziua. Contează ce știi despre untul adevărat.

14222183_612171155616058_287032703751792702_nNu îmi amintesc multe lucruri din verile petrecute în Oltenia, în copilărie, dar știu de la bunica că untul adevărat are culoarea galbenă. Ea bătea laptele alb-spumos până scotea untul din el, adică ce era mai gras, cu vitamine și minerale. Când mai venea la oraș și vedea unt alb pe masă, ne spunea răstit: ”e colorat cu cretă, cu chimicale, nu e unt adevărat”. La fel zicea și despre gălbenușul palid al oului de magazin.

Tot ea îmi spunea că galbenul untului fabricat vara poate să fie mai închis decat cel a untului fabricat iarna și asta deoarece iarba cu care se hrănesc vacile este atunci mai verde. Verde închis. Bunica mea nu știa ce e aia grass fed, termenul internațional pentru o perioada lungă de hrănire doar cu iarbă a vacilor, de peste 11 luni pe an, dar știa cum funcționează natura.  Există zone unde se întâmplă asta, în Irlanda, al doilea cel mai mare producător de lapte de vacă și cel mai mare exportator de produse lactate din Europa.

Provocată de Kerrygold să le gust untul, mi-am dat seama imediat că nu-l pot strica printr-un proces termic și că trebuie să-l savurez  așa cum îl cumpăr, în combinații clasice, simple și gustoase.

13419035_578387818994392_8459279274889918917_nPrima mea recomandare pentru untul de la Kerrygold este pe pâine, deoarece este tartinabil, chiar si imediat ce a fost luat din frigider. kerrygold-usturoiverdeata-2

Pe o felie prăjită este și mai delicios, iar dacă nu știi ce mirodenii să mai pui există deja varianta cu usturoi si ierburi.

O altă ”rețetă” este untul pe cartofi calzi, abia scoși din cuptor. Eu mai pun unt și pe tăiței, îi scot din ciorba care fierbe și îi savurez pe fugă, fără să-i mestec, atât sunt de buni.

Untul merge perfect și cu covrigei, cu sticksuri, sărățele sau grisine care devin gustări delicioase și ușor de preparat.

După o anumită vârstă nu mai ții cont de ce zic ceilalți. Am închis primul blog, care se numea ”pâine prăjită cu unt”, acum 7 ani, după câteva comentarii răutăcioase de la niște necunoscuți. Nu a fost vina lor, ci a mea, eram nesigură, ușor de influențat și de judecat.

Mi-am deschis de trei ani acest blog, ”desteapta” știind că voi naște controverse. Am fost taxată pentru fiecare opinie personală. Unii au revenit pe blog , alții m-au jignit pentru aroganța de a-mi pune singură o etichetă atât de valoroasă.

”Desteaptă” pentru mine înseamnă că acum știu ce vreau. Că nu-mi pasă ce zic ceilalți. Dacă eu nu vreau un serviciu de la 9 la 17 și vreau să trăiesc din produsele handmade, așa se va întâmpla. Dacă eu am renunțat la mașină, a fost pentru că vreau să văd și altceva decât linia albă de pe șosea. Iar dacă vreau să mănânc pâine prăjită cu unt în fiecare dimineață sau pepene cu brânză în fiecare seară, chiar dacă asta înseamnă să fiu plictisitoare, așa voi face.

Bunica și-a bătut singură untul toată viața, din laptele vacii care pleca singură pe dealuri și se întorcea abia seara, dându-mi astfel lecția firescului în natură. Pentru că așa ajungem ”deștepți”, din lecții ca acestea.

Iar dacă cei de la Kerrygold se încăpățânează să respecte rețeta adevărată a untului galben și bun, cu dragoste de natură și  animale, când piața e invadată de margarină cu gust de unt, atunci nu pot decât să-i respect și să spun lumii despre îndrăzneala lor.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: