Un pat cât o copilărie frumoasă

Nu îmi aduc aminte multe lucruri din copilărie. Adolescenţa mi-e şi ea tulbure. Multe trăiri sunt de fapt istorisiri ale părinţilor, ce-mi spun ei că făceam şi trăiam.
Am totuşi câteva amintiri, dar, ciudat, necunoscute alor mei. De fapt sunt trăiri, emoţii pe care le-am avut şi nu le-au observat.
Ţin minte că am dormit cu sora mea până la 14 ani, ea fiind cu 4 ani mai mică. Când mi-am luat buletinul m-am răzvrătit, am cerut să am camera mea, să dorm singură. Într-un apartament cu 3 camere nu puteau decât să mă trimită în sufragerie, pe canapea. Îmi amintesc exact cum a fost prima noapte, pe canapeaua care înţepenise, nu se mai desfăcea. Mi-a fost rece, materialul sintetic ţinea frig, dar nu m-am lăsat. Mă mânca pielea, dar mi-am impus să nu dau înapoi, să nu mă întorc în dormitorul surorii.
A fost o mare schimbare pentru mine. De atunci încoace am mai multe amintiri. Înţeleg acum că asta se datorează faptului că am început să fiu pe cont propriu. Începeam să iau hotărâri, să am spaţiul meu, să-mi organizez timpul. Am început să fiu conştientă de ce mi se întâmplă.
Pentru copilul meu vreau altceva. Recunosc, e foarte greu şi pentru mine. Are cinci ani şi este ataşat de noi, doarme cu noi de la doi ani, de când a fost bolnav şi l-am luat în pat, să-i monitorizăm febra. Ne e drag să-i simţim corpul aproape. Şi lui.
„Mami, când mi-e cald vin lângă tine, că eşti rece, când mi-e frig mă duc lângă tati, că e cald”. „Mami, nu ai dormit bine azi noapte, te-ai foit”. „Tati, de ce ai plecat aşa de dimineaţă?” david (1)Simte puternic clipele trăite împreună, dar vreau să înceapă să se detaşeze de noi, să-şi croiască propriul univers.
Vreau ca vara asta să se mute în camera lui, în patul lui. Am început să discutăm despre asta acum vreo lună. Iniţial, vorbea despre un pat supraetajat, cu scăriţă. O saltea să fie folosită de animăluţele lui din pluş, iar cealaltă de el. Am făcut bine că nu ne-am pripit. Alaltăieri mi-a cerut să duc toate maimuţoaiele în pod, că „sunt pentru fetiţe”. El este băiat mare şi păstrează doar ce are motor şi gloanţe. Maşini şi puşti.
Ieri credeam că renunţăm la ideea dormitului singur, dar azi am găsit soluţia. Nu ştiam că există patuturi pentru copii în formă de maşină, că poate am fi reuşit „tăierea cordonului ombilical” acum un an, când a descoperit cartea cu Fulger, apoi filmul, abţibildurile şi puzzle-urile cu acest personaj animat, o maşină de curse care câştigă Cupa Piston şi are o mulţime de prieteni.
pat-copii-fulger-speed-94w
Patul pentru copii Fulger Speed este un pat pe care nu-l va putea ignora. Şi care-mi place şi mie, sincer. Mă gândesc ce fericită aş fi fost eu să am un pat pentru printese, cu personaje Disney sau măcar un pat special cumpărat pentru mine, nu o canapea dintr-o sufragerie.

Cine a zis că viaţa adultă este puternic influenţată de anumite momente din copilărie a avut dreptate. De fapt, am citit multe cărţi despre asta, deoarece vreau să fiu un părinte bun, să anticipez şi să observ problemele copilului. Să-l protejez, dar să-i ofer şi libertatea de a lua hotărâri singur, a se descurca în viaţa de zi cu zi.
Planul meu pentru anul acesta este nu numai să doarmă în patul lui, dar şi să-l aranjeze, să-şi facă curat în cameră, să dea cu aspiratorul. Să aibă câteva responsabilităţi de omuleţ.
Mai ales că mă întreba deunăzi când va primi şi el bănuţi pentru muncile prestate în casă. „Ce munci faci tu David?” „Păi mă spăl pe dinţi, mănânc supă…”. Ei bine, va vedea el câte munci adevărate poate face în camera lui!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: