Marea şi noi

111Ştiu, am forţat puţin zoom-ul aici. Dar am vrut să le prind expresia feţelor. Par fericiţi, nu? Copilul şi soţul meu. Ei doi sunt în barca pneumatică din această poză, undeva lângă Eforie, într-un spaţiu al pescarilor. Cu scoici, peşti şi delfini în apă.
Poza e făcută într-una dintre expediţii, în încercarea repetată de a revedea delfinul zărit într-o seară. Nu a mai apărut, dar nu a contat. Nu ai cum să regreţi ceva, când eşti în mijlocul albastrului.
Nu ne-am mai dorit vacanţă all-inclusive. Mi-am astupat urechile şi am refuzat să aud comentariile celor care au fost la mare la noi, dezamăgiţi şi scârbiţi. Mi-am repetat că trebuie să existe şi un loc aici, în România noastră, care să merite.
Şi am ales, cu ezitările iniţiale, marea sălbatică. Cazare la o vilă particulară, la treizeci de paşi de mare. Nu de plajă, cum citeşti în broşuri. De mare.
Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut, când am coborât stâncile, prin poteci de picioare goale, şi am ajuns la apă. Am avut senzaţia că atunci vedeam pentru prima dată marea. Zona sălbatică, doar cu câteva fiinţe umane, restul marine, ni se dăruia cu totul. Marea aceea, o entitate care trăiește în ritmul ei, de miliarde de ani, ne saluta doar pe noi. Miliarde de tone de apă sărată se întindeau în faţa noastră.
În toată imensitatea, părea că suntem doar noi: familia noastră şi marea. Băieţelul meu a avut libertatea de se juca la marginea apei, fără vreo teamă de a fi lovit, furat, dărâmat de vreo umbrelă de soare luată de vânt. S-a jucat în nisipul compus din scoici fărâmate, a prins între degeţele tot felul de vietăţi. Nisip adevărat, nu cel galben, adus cu camionul, pe plajele comerciale. Nu ne-am certat cu nimeni pentru un loc sub soare. Nu am vorbit decât cu valurile şi cu pescarii care făceau ceea ce ştiau, într-o linişte care respecta liniştea noastră. Parcă eram doar noi trei şi… apa, pe întreaga Planetă. Și nu ne lipsea nimic și nimeni.
222
Barca noastră de cauciuc e personală şi intimă. Nu am încăput şi eu în ea, dar mi-a plăcut s-o urmăresc. Mă gândesc cum ar fi să-ţi priveşti familia la bordul uneia dintre cele mai mari nave cu vele din lume, care sunt așteptate să vină în perioada 24 şi 27 mai 2014, în Portul Constanța. Chiar mai mult: cum ar fi să fii cadet pe una dintre aceste nave care participă la SCF Black Sea Tall Ships Regatta 2014, o competiţie internaţională de sail training?
Ar fi fabulos, o experienţă unică în viaţă. Toţi cei care se vor afla în această perioadă la Constanţa se vor putea urca gratuit la bordul celor 14 veliere înscrise in concurs. Cei rămaşi pe uscat vor putea fotografia giganţii. Româneşti, cum ar fi ADORNATE sau MIRCEA. Străine, din ţări prietene, dar adversare în competiţie.
veleScopul principal al organizatorilor evenimentului este de a educa tinerii prin cursuri şi activităţi dedicate navigatului. Nu doar prin vorbe şi prezentări de la distanţă, ci prin experienţe. Aşa cum au avut-o, anul trecut, doi bloggeri care au petrecut o zi şi o noapte alături de marinari Cristian Florea şi Vlad Dulea. Poate anul acesta va fi o fată…
Mereu am considerat că a fi marinar nu este o meserie oarecare. Responsabilitatea la bord este imensă. Dincolo de problemele care pot apărea pe vas, de multe ori natura se împotriveşte, iar în fața colosului de apă trebuia să dai dovadă de multă stăpânire. Dar pasiunea întrece pericolul, mă gândesc.
Mă uit din nou la fotografii. Incredibil de mare este acest luciu de apă… Dacă percepi cam ce dimensiune are această entitate marină, îți dai seama că omul pierde mult din ceea ce ar putea trăi. Că nu ştie nimic. Marea Neagră a fost aici cu mult înainte de apariția noastră, a omului. Se poate deduce că va fi aici și fără noi. Când o auzi ritmic mișcând în valuri și când te gândești că așa face fără întrerupere de câteva miliarde de ani… crezi că nu are sfârşit. A avut timp să vadă dinozaurii, delfinii şi balenele… Va supravieţui să le vadă şi în viitor.

Nu ştiu cum aş reacţiona în larg, pe unul dintre giganţi. Opt ţări vor fi reprezentate în concurs, dar cred că toţi vor vorbi o limbă comună. Vasele se îndreaptă deja spre România, mai sunt doar câteva zile. Voi v-aţi făcut bagajele pentru a merge la Constanţa? Acolo e punctul de întâlnire! Noi şi marea, prin intermediul navelor.
navaŞi copiii noştri au dreptul la asemenea experienţe. Să cunoască marea. Fie de pe margine, unde se sparg valurile, fie din larg, unde se formează. De asta se organizează Regata. Ca părinţii să-şi aducă copiii şi să-i învete că „marea” înseamnă şi altceva decât bălăcit în apă şi stat pe şezlong, la plajă. Înseamnă viaţă, responsabilitate şi luptă.

foto Facebook TallShips Constanta şi arhiva personală

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: