Revoluţia de la Paltinu

Ne-am obişnuit să ignorăm mizeria. După ani şi ani de democraţie, în care ne-am comparat cu gradul de civilizaţie din străinătate, în care am remarcat cum europenii cu vechime nu aruncă nici măcar un chiştoc de ţigară pe stradă, dar ţi-l ridică pe al tău, ne-am învăţat să separăm mizeria de curăţenie. Cu privirea. Ne-am programat ochii să nu vadă gunoiul.
Mijim ochii până ni se îngustează imaginea şi nu mai prindem în cadru ambalajele de tot felul aruncate pe stradă. Facem poze şi forţăm zoom-ul, ca să nu iasă şi zecile de gunoaie din natură. ochiDacă nu apar în poze, nu sunt. Dar nu ne ducem să le strângem. Poate făceam asta acum douăzeci de ani, acum zece ani, când încă mai credeam că se poate schimba mentalitatea şi că nu vor mai exista oamenii care le arunce pe jos. Cum şi această speranţă ne-a fost spulberată, am ajuns la stadiul de a le ignora, pentru că mâine vor apărea altele, tot acolo. Cum? Folosindu-ne de trucurile minţii.
Am vizionatt recent, un documentar despre ce vede ochiul. 90 % din lucrurile care ne înconjoară ne scapă. De aia au succes iluzioniştii, de aia nu vedem realitatea. Lucrurile comune, cu care este deja obişnuit creierul, sunt evitate. Inconştient? Conştient? Suntem atât de obişnuiţi cu mizeria, încât nu ne mai atrage atenţia. Închidem ochii când vedem gunoaie, mutăm aparatul foto mai la dreapta ca să prindem doar ce dă bine.
Dispar de la sine? Nu. Iată perioadele de timp în care se dezintegrează:
Hârtie: 3 – 12 luni;
Chibrituri: 6 luni;
Gumă de mestecat: 5 ani;
Cutii de Aluminiu: 10 – 100 ani;
Sticle şi pungi din plastic: 100 – 1000 ani;
Cărţi de credit: 1000 ani;
Recipiente din sticlă: 4000 ani.
În ultimii douăzeci de ani am urmărit activitatea a sute de ONG-uri. Cu diverse ţeluri, ţinte, abordări ale problemelor. Aveam aşteptări imense, dar curând mi-am dat seama că ele nu sunt decât o picătură într-un ocean. Că nu pot face revoluţii în mentalitatea românilor. Dar poate nişte răscoale mai mici?
Cum ar suna „revoluţia de la Paltinu”? Aţi auzit probabil de Barajul Paltinu, un loc minunat, construit pentru a asigura alimentarea cu apă potabilă și industrială a multor localităţi din Prahova. Se află în apropierea comunei Valea Doftanei şi este o atracţie turistică. Oamenii vin, admiră văile, râul şi pădurea, respiră aerul rece şi curat şi fac … fotografii. Iată una dintre ele.
paltinu
Da, vedeţi bine. Acelea sunt gunoaie, iar printre ele se află împotmolită şi o hidrobicicletă. Pet-uri, ambalaje, animale moarte, orice îţi trece prin cap. Este o poză din arhiva personală, cum probabil nu veţi găsi la mulţi turişti. Ei fac poze frumoase, de peisaj, de pus pe reţele de socializare, să arate prietenilor că se plimbă, că se distrează, că au bani de benzină… Nu dă bine să te fotografiezi cu nişte gunoaie în spate.
Aceasta este una dintre situaţiile în care românii îngustează zoom-ul şi prind doar apa clară, muntele şi cerul.
Şi, totuşi, există cineva care mai face poze şi cu gunoiul. Bloggerul. O simplă căutare pe net m-a dus la zeci de postări cu gunoiele din apa Lacului Paltinu, apă pe care o beau şi eu, alături de sute de mii de oameni din Prahova. Bloggerii au atras atenţia supra acestor lucruri, în ultimii ani, dar mai ales asupra faptului că nimeni nu strânge aceste gunoaie. Nu le adună cineva, apoi sunt aduse altele de către râul Doftana, adunate de prin locurile prin care curge. Nu. Rămân acolo şi li se adaugă continuu, altele noi, iar grămada devine din ce în ce mai densă.
Paltinu-1Un articol pe un blog nu schimbă cu nimic lucrurile. Nu e ceva oficial, nu e nici măcar un ziar online, aşa că e uşor de ignorat. De aceea e nevoie de ajutorul unui ONG. În acest week-end, avem ONGFest 2014, o acţiune dedicată ONG-urilor din România, în care se dezbat bune practici pentru (r)evoluţie. Adică se strâng laolaltă, în Parcul Herăstrău, mulţi reprezentanţi ai unor ONG-uri de tot felul. Care luptă pentru oameni şi mediu. Tema evenimentului de anul acesta este combaterea discursului urii. Dintre organizaţiile participante, am identificat una care ar putea să mă ajute să eradicăm ura asupra Lacului Paltinu. Ura turiştilor furioşi că nu se face nimic, a autorităţilor că lacul se îmbolnăveşte cu fiecare zi, tocmai din cauza turiştilor care aruncă gunoaie peste tot. Ambele părţi ar trebui să-şi canalizeze ura pentru rezolvarea situaţiei.
ONG-ul care cred că ar face diferenţa este Asociatia Pathos, care promovează protecţia mediului, practicarea sportului ca metodă de menţinere a sănătăţii şi practicarea ecoturismului ca alternativă de recreere si de petrecere a timpului în aer liber. Numele denotă determinare şi plăcere în activitatea lor.

Fiecare are o problemă care ar putea fi rezolvată cu ajutorul unui ONG. Ca să nu mai vorbim de ură. Este omniprezentă, iar faptul că acum, cineva s-a gândit să discute despre asta, este foarte bine.
Pentru ediţia ONGFest 2015 am o propunere pentru o nouă temă: relaţia bloggeri – ONG-uri. Câte proiecte nu ar putea ieşi din această colaborare, câte idei şi probleme nu ar fi scoase la suprafaţă cu ajutorul condeiului, pe de o parte, şi a know-how-ului, de cealaltă parte!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: