De ce nu mă strâmb la pleonasme

La școală ni se spune că pleonasmul este o greșeală care trebuie evitată. Din cauza asta vorbește lumea de pleonasm, altfel ar fi un subiect necunoscut publicului, de strictă specialitate. În alte țări nu se face atâta tam-tam cu pleonasmele, iar lumea nu are grija lor.

Dar lucrurile stau altfel: pleonasmul nu este automat o greșeală. Este simpla exprimare a aceleiași informații prin mai multe cuvinte decât e necesar. Asta înseamnă că pleonasmul este doar o risipă de cuvinte. Ei, și? Uneori avem motiv să folosim mai multe cuvinte decât trebuie, în special pentru mai multă expresivitate. De exemplu spunem am văzut cu ochii mei sau am scris-o cu mâna mea. Astfel de formule se folosesc pentru a insista asupra ideii, pentru emfază. Evident că numai cu ochii pot vedea și numai cu mâinile pot scrie (în fine, se pot imagina și excepții), dar folosim formulele acestea pleonastice pentru că astfel transmitem mai bine ideea. Iar scopul limbii este transmiterea ideilor, nu respectarea unor reguli.

Deci pleonasmul este o formă de redundanță. Limba conține numeroase forme de redundanță, care luate la bani mărunți ar reprezenta și ele o lipsă de economie, o risipă ilogică. Iată, în propoziția El este fiul meu informația privind genul masculin este transmisă de trei cuvinte: el, fiul, meu. Iar ideea de singular e transmisă de patru, adică de fiecare cuvânt în parte. Trebuie să recunoașteți că asta e o risipă. De ce să spui același lucru de atîtea ori? Dar redundanța aceasta este utilă, ea ajută la recuperarea mesajului atunci când transmiterea lui se face cu erori, sau măcar ajută la depistarea unei erori, pentru ca mai apoi să-l întrebăm pe emițător ce a vrut să spună. De exemplu dacă ni se pare că auzim El este mama atunci ne dăm seama că ceva nu e în regulă.

Taci din gură e un pleonasm. Dar asta nu înseamnă că trebuie să evităm o astfel de exprimare. Pleonasmul devine deranjant sau caraghios abia atunci cînd e folosit pentru a impresiona sau când denotă necunoașterea sensului cuvintelor. Nu e cazul aici. De altfel expresia taci din gură e folosită de toată lumea, de la copiii care abia învață să vorbească pînă la scriitorii cei mai mari. Cine și cu ce argument ar putea susține că e greșită?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: