Tragere de maneca

Regretele incep sa curga pentru ca, aproape cliseistic, uitam sau, pur si simplu, nu ne facem timp sa ii cautam pe cei dragi. Iar cand ii vedem suferind, intreband intunericul noptilor reci daca mai apuca lumina orbitoare a zilei de maine, constiinta incepe sa ne macine. Imi pare atat de rau ca nu mi-am facut timp sa dau cate un telefon, macar o data pe saptamana, acasa. Sa ii intreb pe cei ce m-au crescut, care m-au plimbat prin oraselul uitat de lume, care m-au dat in leagan si cu mana lor calda au sters orice durere, ce mai fac; daca sunt sanatosi… Sa le spun ca mi-e dor de ei mereu. Dintr-o data, timpul s-a contractat si numar fiecare clipa, incercand sa o trag de maneca, poate se va intinde. Sa avem timp sa ne spunem tot ce n-am spus niciodata.

Insa, acum e prea tarziu. Apreciati toate lucrurile mici, agatate in senin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: